ăăăh?

ăăă,o cafea bine-aromată îmi zâmbeşte subtil. imaginile se conturează în jurul ceştii albe din care ies aburi.

pe o hârtie maronie cineva aruncă nepăsător nişte scrum de ţigară. inspir aerul umed şi simt fumul gri în plămâni. ah,mi-era dor! 

ciudat

sunt atât de multe gânduri care-mi plutesc în minte încât tind să cred că nu sunt ale mele. parcă eram altfel. cum de m-am schimbat? sau poate că nu m-am schimbat şi e doar o impresie de moment. 

trec de la o stare la alta şi mă gândesc la tot felul de lucruri: cum ar fi dacă,ce-aş putea face aici,de ce e aşa şi nu e cum vreau eu,poate că ar merge acolo ceva şi multe altele. nu mă mai cunosc. am ajuns să-i cunosc pe alţii mai mult decât pe mine. sunt o străină pentru mine însămi.

hm,cine ştie? e mai bine aşa...sau nu

(da,eu sunt în poză)

soooo

erm,poate că cine ar trebui să îşi dea seama nu realizează acum,dar poate pe viitor,unele persoane vor da mai multă atenţie.

alături de două persoane care ştiu sigur că mă sustin,amm zis să pornesc o campanie: "let`s bring old friends back"

vreau susţinători. chiar ne vrem "friendul" înapoi. [am scris "friendul" ca să nu fie nevoie să pun la feminin sau masculin]

we want the "old" you back! :o3


http://jurnalulunuikillersentimental.blogspot.com/2010/11/dedicata.html - şi asta are legătură.

azi...

azi e totul în nuanţe calde şi nu ştiu de ce. 

azi nu-mi place aproape nimic şi azi mă enervează aproape orice.

azi vreau să port o rochiţă bej că să fiu în armonie cu străzile,dar nu am . 

azi visez cu ochii deschişi fără să vreau şi mintea-mi fuge la chestii drăgăstoase.

azi e aiurea.

iar!

şi tot ceea ce îmi lipseşte acum e o îmbrăţişare caldă şi sinceră,care să nu ascundă nimic.

şi mă întreb dacă toate acele lucruri şi poate chiar reacţia "speriată" erau doar ca să mi-o faci tu şi să nu fie invers.

iar mi-am luat-o peste bot. mda.

m-am săturat de metafore şi de sentimente ascunse. să le ia dracu pe toate.
ştiu că tot ce crezi sau credeai despre mine o să se schimbe (nu?),dar poate că ăsta e modul meu de eliberare.
si da,căcatul ăsta e cât se poate de vizibil în ceea ce priveşte categoria în care se încadrează: dedicaţie.

acum chiar că-s goală pe dinauntru.

;.

n-a trecut atât de mult timp şi deja ceva nu e în regulă cu mine.mi-am pierdut metaforele prin albumele foto sau poate le-am lăsat în buzunarele de la ceilalţi jeanşi. nasturii de la cămaşă sunt pe undeva pe sub pat alături de exprimarea mea "dulce". tot ce mai sună bine sunt sunetele împletite pe corzile chitării; nici măcar pensulele pe care le murdăream cu acuarele din cuvinte nu le mai văd.

observ în jurul meu doar ce mai vreau. nu-mi dau silinţa la lucrurile portocalii sau poate la cele galbene dar sunt ahtiată după cele roşii,verzi şi poate chiar albastre. am ajuns să visez feţe în pete de culori aruncate pe pereţii camerei mele.

dintr-o dată vreau să am fluturaşi în stomac,dar să fie umpluţi cu ciocolată( ^.^ ) pentru că altfel vor fi prea uşor şi-mi vor ieşi din gură noaptea când dorm.

mi-e dor de un Cuba Libre băut pe nisipul cald şi-mi doresc să fie un loc în oraşul ăsta în care să pot bea aşa ceva.

vreau să gust mai gust din când in când buzele cuiva să văd dacă viaţa are altă aromă şi  vreau să mi se dedice o piesă pe care să ascult până când mă voi trezi cu ea în gând şi cu dorinţa de a o fredona toată ziua.

vreau să-mi iau sau să primesc ceva; nu contează ce,doar vreau.

îmi doresc să se oprească totul în jurul meu şi să văd cum arată toată lumea ca o scenă plină cu papuşi.

vreau să ştiu ce se întâmplă cu mine şi de ce am senzaţiile astea ciudate.

iei?

a venit toamna,iubire!

uite cât e de frumos afară! plouă în sfârşit şi am reuşit să-mi împlinesc dorinţele de acum câteva zile.

iubesc să stau la geam,să sorb încet ceiuţul cu aromă de căpşunele şi puţină iubire şi să văd cum se sparg de geam picăturile de ploaie.

nu-mi lipseste nimic în afară de vocea ta,dar mă voi obişnui cu tăcerea.

în sfârşit simt c-a venit toamna!

tonight I wanna cry

îmi imaginez cât de ciudat poate să sune faptul că vreau să plâng. pur şi simplu vreau să mă "eliberez" de toate chestiile nasoale care au fost; vreau să plâng şi nu pot. de fapt,n-am mai plâns de mult..baa nu. mint; am făcut-o dar nu din acel motiv din care mi-aş fi dorit să o fac.

îmi doresc să plouă. m-am săturat de vremea asta! vreau să vină adevărata toamnă,ce mama dracului?!

să plouă! cu picături din alea mari care să se izbească de geamul meu,în timp ce eu savurez ceaiul ăla bun de cireşele care s-a terminat şi pe care n-am mai apucat să-l cumpăr (dar o voi face de îndată ce voi merge din nou în acel magazin)

vreau să stau învelită într-o patură pufoasă şi să mă gândesc la tot ce se poate. să nu fie griji sau stres..sau poate regrete. doar ceva drăguţ,care poate fi "digerat" de creierul meu fără prea mult efort şi la sfârşit,să găsesc într-un colţ al minţii pe cineva; cineva pe care l-am evitat,dar pe care nu pot să-l uit. să-mi aduc aminte de tine şi să plâng. 

ce ciudat!

haide toamnă,când ai de gând să vii?

şi până când va veni adevărata toamnă...

pentru ceea ce simţim eu şi Mona acum.

pf

frig. ee prea rece pe aici. schimbarea asta e prea bruscă şi nu e pe placul nimănui. 

până acum câteva zile era cald de ţi se prelingeau pe tâmple picături de oboseală şi nemulţumire şi acum îngheţăm cu hanoracele pe noi.

ceee se întâmplă? îmi spune şi mie cinevaaa? :(

still

câţiva paşi şi multe şoapte au rămas în camera asta veche; e goală,dar aerul e irespirabil. pereţii albi atârnă greu de atâtea poze lipite. amintiri imortalizate cu ajutorul unui bliţ: primul sărut,primele râsete,prima ţigară împreună,prima ieşire la mare...

deşi camera e gri şi n-are decât un geam micuţ şi opac,linii de culoare o traversează în lung şi-n lat sperând să găsească ceva urme de viaţă.
valsul  prafului uitat pe noptieră îmi aminteşte de piesa noastră şi de felul în care ne împiedicam unul de picioarele celuilalt.uite-ţi şi ceasul cu aceeaşi oră de când totul s-a dus.
ştii,poate sună ciudat,dar nu îmi pare rău. ce a rămas aici e tot ce am din ce a fost şi de fiecare dată când păşesc pe parchetul vechi din aceeaşi cameră îmi aduc aminte de perioada când eram "doi" şi nu doar "eu şi tu" şi-mi răsare un zâmbet tâmpit pe faţă aşa cum îi apare unui copil când îi întinzi o bomboană.

:(

e absurd şi trist. speram să fie altfel dar n-a fost. şuper.

ce mama dracului se întâmplă cu mine?!

sfârşit .

o plajă goală aşteaptă îndrăgostiţi care să privească răsăritul. mare îşi sparge valurile de singurătatea-i inevitabilă.

scoicile se sfărâmă din cauza nepăsării şi-a dorului. nisipul transpiră sub soarele palid şi picături de sânge se scurg din cerul roşiatic,pictând vise.

faci primii paşi şi intri în peisajul părăsit,dar nu-ţi găseşti locul.

clipele trec prin faţa ochilor revizuindu-ţi întreaga viaţă. vrei să dai timpul înapoi,dar ştii că n-o să poţi face asta niciodată. regrete peste regrete se preling pe tâmplele tale şi ochii trădează deprimarea ascunsă undeva în tine.

buzele ţi se strâng într-o linie subţire şi fruntea ţi se încreţeşte. simţi adierea zilelor care te-au părăsit şi-ţi dai seama că parul ţi-e plin de nisip. muşchii feţei se relaxează şi schiţezi un zâmbet. 

ştii că trebuie să pleci.timpul te presează ca de obicei. secundele ţipă să nu întârzii.

săruţi marea,îmbrăţişezi nisipul şi-ţi iei adio.

câţiva paşi rămân imprimaţi pe malul mării,acolo unde apa ruginită şi sărată nu poate ajunge.

priveşti pentru ultima dată înapoi şi promiţi că te vei întoarce anul viitor. 

şi asta pentru că mai e puţin şi ne părăseşte şi vara lâsând loc toamnei :(.

încă o dată am fost inspirată de piesa pe care am găsit-o la Td pe blog. mulţumeesc!

inimioară.

Hai la mare,oameni buni!

"Later edit"

te rog.

stăteam şi mă gândeam că a trecut ceva timp de când nu am mai avut simptomele "iubirii". şi poate c-o să fie interpretări că e o vârstă fragedă,bla bla,dar n-aveţi de unde să ştiţi.

de mult n-am mai avut fluturaşi în stomac. de mult n-am mai simţit că nu voi adormi dacă nu primesc mesaj de "noapte bună" înapoi. de ceva timp n-am mai fost aeriană şi zvăpăiată aşa cum mă facea un anume "el" să fiu. n-am mai văzut momentele din acea perspectivă "fără griji". n-am mai reacţionat la sentimentele celorlalţi aşa cum ei s-ar fi aşteptat. de o vreme n-am mai simţiţ că fuge pământul de sub mine atunci când "el" avea o nouă "amică". de ceva timp nu mi-a mai bătut inima cu aceeaşi intensitate; palpitaţiile n-au mai fost atât de puternice. nu m-am mai trezit dimineaţa cu acelaşi chef de înviorare doar pentru o persoană anume.

a trecut ceva timp şi aş vrea să se mai întâmple.

am impresia că am dat atât de mult în trecut încât nu mi-a mai rămas nimic pentru acum şi pentru viitor.

te rog,învaţă-mă să te iubesc!

exerciţiu

că tot m-am săturat de monotonia asta,am zis să fac un "exerciţiu de imaginaţie".

aşaaa. well,vreau o zi de toamnă devreme,cam pe la sfârşitul verii,poate inceputul lui septembrie,o zi nu foarte călduroasă dar nici foarte rece,o zi in care să fiu într-un loc pe care doream de mult să-l vizitez,o zi în care să fiu îmbracată într-o rochiţă veselă şi vaporoasă care să mă poarte intr-un alt peisaj,o zi în care să scap de conversele rupte de prin tabere sau de sk8erii greoi,o zi în care să uit într-un colţ al camerei jeanşii gri şi tricourile negre,o zi în care să zâmbesc tuturor necunoscuţilor şi să primesc tot un zâmbet înapoi,o zi fără labels sau priviri ciudate,o zi petrecută cu cei mai importanţi oameni din viaţa mea.

şi mai vreau un sfârşit de zi ploios;o ploaie călduţă de vară-toamnă care să dureze atât cât vreau eu şi care "să spele păcate".

tu nu vrei nimic?

(:|

sec,sec,sec şi iaar sec. peste tot sec şi monoton. 

mi-e somn şi e prea multă trândăveală pe aici.

m-am plictisit!

.

îmi lipseşti.

aşa ar fi trebuit să fie.

s-a întâmplat

n-am crezut că se poate întâmpla. totul era simplu,fără nicio implicaţie până când tu ai început. îmi tot repet că e greşit,că tot ce spui tu nu e adevărat,dar e inevitabil. până la urmă sunt un copil şi toţi copiii sunt creduli.

încerc să mă descarc şi să-ţi spun,dar e riscant. sunt atât de multe lucruri pe care aş vrea să le clarific. de unde să deduc eu ? de ce nu mă ajuţi?

sunt persoane în jurul meu pe care nu aş vrea să le rănesc,dar îmi vreau binele. poate că va fi...sau poate că nu.

şi totuşi..cuvintele pe care mi le înşiri spun altceva; maschează tot ce nu trebuie aflat şi lasă la suprafaţă doar ceea ce ar trebui să cred...

vreau să ştiu tot. vreau să îmi spui că nu e doar imaginaţia mea ci simţi şi tu. 

vreau să mă asiguri că totul va fi bine şi nimeni nu va avea de suferit după toate astea.

s-a întamplat...era inevitabil şi tu sigur ştiai asta!

pentru Piciul meu. ţi-am promis că îţi voi mai dedica o postare atunci când voi avea inspiraţie. acum că mi-ai povestit tot ce trebuia să aflu,ţi-am dedicat una.

te iubesc.

cred că melodia asta se potriveşte...oarecum.

seacă

mă simt atât de seacă,atât de goală înauntru încât singurul lucru care-mi vine în gând este piesa asta -

din fericire sau poate...din păcate..îmi aduce aminte de tine. ştii de ce,nu?

foile albe ale jurnalului aşteaptă să fie scrise cu aceeaşi cerneală neagră ca de obicei,dar ceva mă reţine. nu ştiu de ce. poate că se întâmplă pur şi simplu; poate că nu sunt singura care a păţit asta şi poate că tu vei citi aceste rânduri şi-ţi vei da seama că despre tine e vorba.

"îţi va trece repede" - cuvintele astea-mi tot sună în minte şi pur şi simplu nu pot să îmi dau seama dacă va fi aşa cum ai zis. vreau să cred că nu va rămâne în felul ăsta.

mă simt atât de seacă încât nu îmi dau seama dacă sunt cu adevărat eu sau m-am pierdut acum câteva zile în aşternuturile portocalii cu mirosul tău imprimat în ele.

vreau doar să ştii că-mi lipseşti şi-mi vei lipsi.

tabără!

n-am cuvinte să exprim tot ceea ce simt; parcă toate sentimentele astea se năpustesc asupra mea şi nu pot să le disting. sunt aşa de amestecate şi fiecare vrea să domine.

cred că nişte poze ar descrie mai bine starea mea şi ar defini-o,dar voi pune pozele puţin mai târziu.

să vă povestesc despre acest loc. tabăra de la Valea Budului e un loc genial,cu oameni geniali si tot ce e acolo absolut genial!

atâtea lucruri s-au petrecut într-o singură săptămână,atâtea amintiri vor rămâne,atâtea chipuri vom reţine şi vom păstra fiecare firmitură de veselie în noi. 

nopţile târzii,râsetele "în şoaptă", radarele "bip-bip",foişoarele,jocurile de cărţi pe la doişpe noaptea,voluntarii gălăgioşi,torţele,avionul şi multe altele vor fi ascunse undeva şi le vom scoate ori de câte ori vom vrea să fim fericiţi.

oh,tabără,te iubesc!

ţin să mulţumesc celor care au fost alături de mine şi-au făcut astea 7 zile speciale şi vreau să le dedic postarea.