15.

a doua zi a început destul de bine. mă trezisem destul de voioasă până când mi-am amintit că am de vorbit cu Jeremy. moralul mi-a picat instantaneu. stiam că trebuie să discutăm despre "relaţia" noastră. urma să ne separăm...sau nu. m-am dus în bucătărie să-mi fac o cafea. mi-am aprins o ţigară şi am început să trag apăsat din ea. ceva mă frământa. poate că nu era bine,dar discuţia asta trebuia să aibă loc. mi-am pus cafea într-o cană şi m-am îndreptat către balcon. acolo puteam mereu să-mi fac ordine în gânduri. aveam o privelişte drăgălaşă care mă liniştea.
aud telefonul sunând din dormitor.e mesaj.îl citesc. e ... Ryan ?!
"Jeremy mi-a spus că vrei să discutaţi. cred că ştiu ce se va întâmpla.." . stai,stai,stai ! cu ce ocazie şi cu ce drept se băga el în viaţa mea?
reply : ăăă? poftim?  şi care e treaba ta aici? - aştept răspuns. sunt curioasă ce are de gând să-mi spună.
telefonul sună : la 3 te vezi cu el. hai la 1 la cafenea să vorbim.
reply : poftim?! noi doi? cu ce ocazie? - trimit mesajul. arunc telefonul pe pat şi mă duc să duc cana la bucătărie. când intru în cameră,telefonu deja sună. citesc mesajul,cu şi mai multă curiozitate : te rog,hai să vorbim. trebuie.
încep să tastez : fie,la unu la cafenea,dar la două jumătate am zburat :-) - send.
arunc iar telefonul pe pat. mă întind după el să văd cât e ceasul. unsprezece şi douăzeci. ah,am timp. deschid laptopul şi-mi verific mailurile. pun o piesă care să-mi ridice moralul şi încep să cotrobăi prin dulap în speranţa că voi găsi ceva potrivit cu care să mă îmbrac azi.
îmi aprind vreo şapte ţigări în jumătate de oră. nu reuşisem să termin niciuna,aşa că se "fumau" singure în scrumieră. trag draperiile maronii şi deschid uşa de la balconul dormitorului. mă simt mai vioaie. încep să prind energie.
mă uit încă o dată la ceas  şi văd că e doisprezece şi cinsprezece minute. încep să mă îmbrac, mă machiez şi-mi termin toate treburile iar la unu fără cinci sunt gata să ies din casă.
încui uşa şi plec.
pe drum mă pierd în vitrinele magazinelor. cu siguranţă trebuie să mai fac ceva cumpărături.
ajung la cafenea şi-l văd pe Ryan. iau loc lângă el. face semn la bar să mi se aducă o cafea cu lapte.
ne aprindem câte o ţigară. îmi vine şi cafeaua. iau o gură,mai trag un fum şi încep...
-deci?
-deci...ăăă...aa,înţeleg.
-da?
-da..motivul pentru care eşti..suntem aici.
-da,ce-ar fi să mi-l spui?
-păi,J mi-a spus că vrei sa vorbiţi
-asta mi-ai mai spus o dată.
-da,ştiu. ideea e că...tu vrei să vă despărţiţi?
-şi pe tine te interesează asta pentru că ... ?
-e cel mai bun prieten al meu.... şi pe lângă asta..
-da?
-ăăă, e cel mai bun prieten al meu.
-da,asta am înţeles din prima. al doilea motiv?
 a lăsat câteva secunde să treacă până să-mi răspundă ... cu un sărut. s-a aplecat peste masă şi mi-a sărutat buzele...atât de...tandru.
încercam să opresc sărutul,dar mâinile lui îmi ţineau faţa prinsă între ele. când am reuşit să scap din "strânsoare" mi-am luat geanta şi haina şi-am pornit către uşă. nu a încercat să mă oprească şi nici nu m-a întrebat de ce am reacţionat aşa.
înainte să ies din cafenea a strigat după mine "doar gândeşte-te la asta,bine?" . i-am răspuns cu o privire plină de dispreţ şi am ieşit.
mă îndepărtasem destul de mult de cafenea şi ajunsesem într-un parc. începuseră să-mi curgă lacrimile iar în momentul în care m-am aşezat pe o bancă am izbucnit într-un plâns cu sughiţuri.
cum putusem să-i fac asta lui Jeremy? de ce totuşi,după cele întâmplate,mă simţeam doar pe jumătate vinovată? oare aşteptasem şi chiar dorisem atât de mult să facă Ryan pasul ăsta?
nu puteam să-i răspund propriei mele conştiinţe. mi-am aprins o ţigară. printre lacrimi am văzut pe cineva îndreptându-se înspre mine. speram din toată inima să nu fie Ryan,dar nu vroiam să fie nici Jeremy. din păcate,J era cel care se îndrepta spre mine. s-a aşezat lângă mine pe bancă. nu mi-a spus nimic. a aşteptat până să nu mai plâng şi să-i spun ce se întâmplă.
am început să-i povestesc. totul. de la sentimentele mele,până la ce avea să urmeze. nu ştiam dacă partea cu sărutul să i-o spun,dar am preferat să nu o menţionez..încă.
spre surprinderea mea,a rămas la fel de cald ca de obicei. m-a luat în braţe şi mi-a zis să mă liniştesc.nu reuşeam. vroiam să-i spun că se termină aici,dar nu puteam....şi totuşi,am facut-o.
m-am smuls din braţele lui şi i-am zis că trebuie să se termine. regretele nu puteam să i le spun,pentru că oricum nu-şi aveau rostul. cine te crede atunci când spui că ţii la cineva,şi totuşi,preferi să nu te mai vezi cu el? nimeni. da,aşa ziceam şi eu.
a închis ochii.i-am închis şi eu. ne-am unit frunţile şi mâinile mele erau în mâinile lui. am stat aşa vreo câteva minute,până când am simţit că îmi era frig la mâini. am deschis ochii şi am văzut că mă privea cu ochii calzi. mi-a sărutat buzele.
-deci,se termină aici?
-cred că da..
-ştii că m-am ataşat de tine,nu M?
-ştiu...şi eu m-am ataşat de tine,dar a venit vremea să...mă detaşez.
-eşti sigură că vrei asta? eşti sigură că asta trebuie să se întâmple?
-....da..
-bine atunci . îţi respect decizia.
ne-am ridicam amândoi de pe bancă. ne-am strâns intr-o îmbrăţişare lungă şi copilărească. îmi părea bine că se termina amiabil şi că puteam să-l mai simt aproape,deşi eram sigură că după căteva zile nu ne vom mai vorbi deloc.
ne-am dat drumul unul celuilalt şi fiecare a pornit în direcţia lui. probabil avea să fie ultima oară când îl voi mai vedea pe Jeremy; nu se puneau în calcul eventualele dăţi când aveam să ne vedem întâmplător.
mă îndreptam către apartament când l-am văzut pe R alergând în direcţia mea.speram să nu fiu eu cea la care alerga într-un suflet,dar m-am înşelat. s-a oprit lângă mine şi văzându-mi faţa plânsă m-a luat în braţe.
l-am împins,dar atunci m-a strâns şi mai tare. când a slăbit strânsoarea m-am îndepărtat de el.
-ce Dumnezeu ai?!
-eşti bine? nu pari prea ok...
-da,sunt în culmea fericirii,nu vezi? credeam că zâmbetul meu de acum se poate vedea şi din satelit..
-las-o mai moale.
-eu? tot eu?
-ăăă.da?
-mda.
-v-aţi despărţit?
-da.
-şi.... te-ai gândit?
-da
-şi?
-nu !
-c..
- nu ca "ce?" ştiai foarte bine că ăsta va fi răspunsul. sau sperai că încă mai ţin la tine? că am trecut peste faza cu "şeful tău"? credeai că mă văd cu J doar ca să fiu în apropierea ta? credeai că dacă mă săruţi împotriva voinţei mele vei stârni ceva sentimente? uite că nu e aşa. nu,nu pot să fac aşa ceva. nu vreau ! înţelegi? plus că e şi J
-J?
-da,el. ţin la el,chiar dacă n-o să mă crezi. oricum părerea ta nu mai contează. ai înţeles?
. . .
-da,aşa mă gândeam şi eu. îmi pare rău că nu i-am zis lui J despre faza cu sărutul,să ştie şi el ce prieten bun are. ai putea măcar să mergi cât mai repede la el şi să vezi dacă-i bine şi să-i ridici moralul,nu să stai aici,aşteptând un răspuns favorabil pentru tine la întrebarea aia idioată. acum pleacă ! nu vreau să te mai văd ! sau stai... plec eu !
şi-am plecat. n-am mai aşteptat nici măcat o clipă pentru că ştiam că e în stare să mă apuce de mână şi să mă sărute din nou,sau să îmi spună cine ştie ce.
eram nervoasă şi pornită împotriva lui.
până să intru în apartament am ţipat în mine. când am ajuns acasă mi-am aruncat lucrurile pe unde am apucat. mi-am aprins o ţigară şi am început să plâng,deşi nu trebuia.
se pare că desparţirea de J fusese mai dureroasă decât mă aşteptam....

după vreo două ore de plâns mi-am revenit. eram ...bine. ştiam că am făcut ce trebuie. eram singură,independentă,aşa cum fusesem până acum şi îmi era bine. trebuia să-mi văd de viaţa mea. eram mai mult decât sigură că voi reuşi să trec peste asta şi-mi propusesem chiar un termen limită.
aveam să fiu bine.ştiam că voi fi bine.

un alt capitol din viaţa mea era încheiat,şi un altul avea să înceapă.
ca de obicei,ciclul se relua.

14

nouă douăzeci şi ceva. mă ridic cu greu din pat. sunt oarecum amorţită. mă duc la bucătărie şi pun de-o cafea. îmi aprind o ţigară şi caut telefonul. îl găsesc. am două apeluri nepreluate şi un mesaj. listez apelurile : Jeremy. deschid mesajul şi citesc : probabil dormi,scuze de deranj. vroiam să te anunţ că azi m-a chema Ryan în oraş. cică ieşim cu nişte vechi prieteni şi colegi. vrei să mă însoţeşti?
apas pe "reply" şi încep să scriu : colegi şi prieteni spui,huh? sună interesant. de ce nu? la cât ne vedem?
las telefonul pe masă,mă întorc la cafea. mai aprind o ţigară; prima se fumase singură. nu trece mult şi telefonul vibrează
citesc : păi cred că pe la cinci. a zis că mergem la un restaurant şi apoi e posibil să mergem la mine acasă,depinde de ce vor şi ceilalţi
reply : okay. şi cum facem?
iau cafeaua şi ţigara şi mă întrept către balcon. mă aşez pe fotoliul din paie,pun cafeaua pe măsuţă, ţigara în scrumieră şi citesc un alt mesaj,abia primit : vin să te iau la cinci fără cinci.
reply : bine,te aştept . :-)

pun telefonul pe masă,iau ceaşca de cafea în mână şi îmi las mintea să zboare. termin ţigara şi lichidul negru care îmi dădea energie şi mă îndrept către camera mea.mă aşez în pat şi mă apuc de citit.
aţipesc. la trei treizeci şi trei mă trezesc. încep să mă panichez,dar reuşesc să mă calmez. am destul timp să mă pregătesc. mă ridic din pat,pun cartea pe noptieră. deschid laptopul,dau play la prima piesă pe care o găsesc şi deschid dulapul. în patruzeci şi cinci de minute reuşesc să îmi "compun" o ţinută pentru seara care avea să urmeze.
în următoarele  treizeci de minute mă pregătesc.
la şaptesprezece fără cinci sună telefonul. J era probabil în faţă,aşteptându-mă. îi răspund şi-i spun că vin imediat.
în trei minute eram jos,în maşină,sărutându-i buzele.
am mers vreo douăzeci de minute până am ajuns la restaurant. am intrat. ei deja erau acolo.
ne-am aşezat şi au început discuţiile.ne-am amuzat pe seama prostioarelor făcute de cei doi în copilărie. aflasem atât de multe într-o singură seară !
nu ne-am dat seama când a trecut timpul şi Jeremy s-a oferit să mergem la el acasă. ceilalţi au fost de acord cu propunerea aşa că ne-am luat lucrurile şi am plecat către apartamentul lui J.
ajunşi acolo, Ryan ne-a oferit băuturi şi ne-am aşezat cu toţii pe canapea. foştii colegi nu se opreau din povestit întâmplări destul de jenante pentru cei doi şi aceştia păreau puţin afectaţi.

după câteva pahare de alcool deja nu mai contau cuvintele. toată lumea trecuse peste lucrurile penibile şi ne simţeam bine,de parcă ne-am fi cunoscut de ceva timp.
seara a decurs binişor.
când toată lumea începuse să se strângă şi să plece am dat să-mi iau geanta. Jeremy m-a luat de mână şi m.a întrebat ce vreau să fac. i-am răspuns scurt că vreau să plec. a ezitat un moment apoi m-a tras aproape de el. m-a rugat să nu plec.
-trebuie. nu mai pot să stau..
-s-a întâmplat ceva?
-nu...pur şi simplu...trebuie.
-bine. pot să te conduc?
-aş putea să iau un taxi,nu te deranja
-okay,te duc eu
-dar...şi mi-a închis gura cu un sărut.
mi-am luat geanta, i-am salutat pe cei rămaşi în încăpere şi am plecat către maşină. Jeremy şi Ryan au ieşit după mine. J s-a urcat la volan iar Ryan a venit lângă mine.
-da?
-ăăă,noapte bună
-noapte bună şi ţie Ryan,i-am spus tăios. apoi m-am urcat în maşină şi am închis portiera.
Ryan a rămas în urma noastră făcându-ne cu mâna. i-am răspuns scurt la rândul meu. maşina a pornit
pe drum nimeni n-a zis nimic. se simţea tensiunea. era imposibil să nu-ţi dai seama  că ceva se întâmplase.
de fapt,nu se întâmplase nimic de care eu să nu ştiu,însă Jeremy nu avea habar. drumul a părut foarte lung. când am ajuns în faţa blocului,J s-a dat jos şi mi-a deschis portiera - mi-nu-nat ! cum aveam să-i explic că s-a schimbat totul,sau că,de fapt,eu m-am schimbat.
am considerat că nu era cel mai bun moment să discut asta cu el. am ieşit din maşină . am mers amândoi până la uşa aparamentului meu. nu că aş fi vrut eu,dar el insistase.
-ăăă,noapte bună..
-noapte bună,Jeremy. ai grijă de tine.
îi dădusem de înţeles că nu vreau să rămână peste noapte
m-a sărutat apăsat şi a coborât. am descuiat uşa şi mi-am aruncat haina şi geanta pe fotoliu.
mi-am pus pe mine cămaşa de noapte şi m-am băgat în pat. am luat telefonul în mână şi am început să tastez : mâine eşti liber? aş vrea să ieşim puţin..doar noi doi. - send
n-a trecut mult timp şi am primit răspunsul : mâine? la ce oră? da,noi doi... s-a întâmplat ceva?
am început să tastez : bun,mâine pe la 3,la cafenea. vreau doar să vorbim - send.
am pus telefonul pe noptieră şi-am încercat să adorm. telefonul a vibrat . n-am putut să mă abţin şi am citit mesajul : cred că înţeleg ce se petrece. ne vedem mâine.
nu m-am obosit să-i răspund.. de fapt,nici nu aveam ce să-i mai spun.

13.

...trecuseră aproximativ patruzeci şi cinci de minute. încă eram în maşină. ce aveam de făcut? R şi J se prinseseră într-o discuţie despre maşini. nu avea rost să mă bag şi eu pentru că sunt total paralelă cu subiectele de genul.
dintr-o dată Jeremy s-a întors către mine
-şiii,te-ai cam plictisit,aşa e?
-ăăăă?
-în maşină...cât eu şi Ryan vorbeam despre maşini?
-aaa,ăăă,păi nu chiar. geanta unei fete e plină de tot felul de lucruri. mi-am găsit eu o ocupaţie.
-okay.nu mai e mult oricum
Jeremy mi-a făcut cu ochiul şi s-a întors pe locul lui. mi-am băgat din nou nasul în geantă şi cotrobăiam nerăbdătoare.

au trecut vreo cinci minute şi Ryan a oprit maşina. cei doi s-au dat jos şi R mi-a deschis portiera făcându-mi semn să ies.
nu ştiu pot să spun exact unde mă aduseseră cei doi,dar era un loc drăguţ. o căsuţă pe marginea unui lac. arăta destul de romantic în ciuda muzicii sălbatice dinauntru. l-am întrebat pe Ryan cine găzduieşte petrecerea şi mi-a spus că fratele lui. am decis cu toţii să intrăm.
atmosfera era destul de încinsă. toată lumea dansa. era plin de băutură iar fumul de ţigară era prea dens ! cineva trebuia să deschidă cel puţin două geamuri.
Ryan şi Jeremy m-au condus până la Charles,gazda petrecerii. seamănă mult cu fostul meu iubit,doar că trăsăturile sunt mai accentuate de timp. J. m-a luat de mână şi m-a întrebat dacă nu cumva vreau să dansez. nu l-am refuzat. vroiam să dansez,dar am şi profitat de ocazie ştiind că R ne privea.
eu şi Jeremy ne-am pierdut în mulţimea agitată. picioarele mele aveau multe de îndurat pe tocuri.
Ryan şi-a găsit repede o parteneră şi ni s-a alăturat. dansau aproape de noi şi din când în când privirile ni se intersctau. super ! ce putea fi mai drăguţ decât să dansezi cu cel mai bun prieten al fostului tău iubit,gândindu-te la acesta ? nimic. ştiu.

i-am spus lui J. că mă dor picioarele şi că am nevoie de odihnă. m-a însoţit până la canapea după care s-a dus la bar. s-a întors cu două pahare cu martini.
-nu-ţi ştiu gusturile,dar sper să-ţi placă...
-da,îmi place martini. mulţumesc.
i-am făcut din ochi şi i-am zâmbit prieteneşte. ne-am aprins fiecare câte o ţigară. mi-a spus că priveliştea e frumoasă şi m-a întrebat dacă nu vreau să fac o plimbare. am schiţat un gest către pantofii mei cu toc înalt. mi-a spus că prietena lui Charles are niste balerini. i-am spus că mi-ar fi de mare ajutor.
s-a dus repede până sus şi s-a întors cu o pereche de balerini negri şi foarte drăguţi. i-am încălţat şi am plecat la o plimbare alături de el.
deşi era târziu nu era răcoare. era numai bine şi luna se vedea drăguţ pe suprafaţa lacului.
ne-am aşezat amândoi şi m-a cuprins cu braţele. n-am ripostat.mirosea foarte bine şi nu era deloc un bărbat neatrăgător. din contră: cred că avea destul de multe admiratoare.


deşi părea ca trecuseră doar câteva minute,în realitate trecuseră vreo patruzeci şi ceva de minute. rămăseserăm îmbrăţişaţi,pe marginea lacului. a fost nevoie de un singur moment de sincronizare şi ni s-au intersectat privirile. avea ochii atât de blânzi încât puteai spune că sunt ai unui copil de vreo cinsprezece ani.
deşi semăna cu Ryan la înfăţişare,de parcă ar fi fost fraţi,cu siguranţă Jeremy era cu mult mai îndrăzneţ. şi-a aplecat capul către mine şi şi-a apăsat buzele pe ale mele.
nu ştiu cât a durat sau dacă ne privea cineva căci se auzeau tot felul de zgomote în spatele nostru,dar ştiu că nici mie şi nici lui nu ne-a părut rău.
ne-am ridicat amândoi şi până la uşa casei ne-am ţinut de mână asemeni unor copii. era drăgălaş.
când am intrat Ryan stătea pe canapea alături de fratele său. i-am dat drumul lui Jeremy văzând privirile curioase ale lui R. ne-am îndreptat către canapea şi ne-am aşezat alături de cei doi.
ne-am prins în discuţii deloc interesante. deja lumea se plictisise. mulţi plecaseră şi aproape că rămăsesem vreo 6 oameni. Ryan s-a ridicat de pe canapea şi a mers să conducă pe cineva la maşină.
Jeremy s-a dus la bar şi a mai adus două pahare de martini. când a vrut să se aşeze, Charles ne-a spus că merge sus şi ne-a zis că dacă vrem mai este o cameră liberă. i-am mulţumit şi J a dat din nou să se aşeze pe canapea dar i-am făcut semn să nu o facă. m-am ridicat şi eu şi i-am făcut semn să mă urmeze.
în timp ce urcam scările,Ryan intrase pe uşă văzând toată acţiunea. nu ştiu dacă ne-a urmărit sau nu,dar când ajunsesem în dormitorul liber nu era nimeni în urma noastră.
Jeremy a lăsat paharele pe noptieră şi ne-am aprins amândoi câte o ţigară. cu fiecare fum ne apropiam şi până am stins ţigările buzele lui erau iar pe buzele mele.
şi n-a rămas doar aşa. în câteva minute rămăseserăm fără haine şi .....

.....dimineaţă m-am trezit lângă Jeremy. el dormea. era atât de drăgălaş . m-am ridicat uşor din pat,m-am îmbrăcat cu cămaşa lui şi mi-am aprins o ţigară. am stat şi l-am privit dormind până s-a trezit. era destul de confuz,dar când m-a văzut şi-a arcuit buzele într-un zâmbet ştrengăresc şi mi-a şoptit "bună dimineaţa". i-am răspuns pe un ton la fel de cald şi i-am făcut semn să vină către mine. s-a ridicat din pat şi s-a apropiat. mi-a sărutat fruntea şi mi-a spus că el vrea şi cafea. şi-a luat jeanşii şi am coborât amândoi.
ce-i drept,mă simţeam ca la mine acasă,deşi nu ar fi trebuit. era o străină,dar faptul că J era lângă mine îmi dădea încredere.
m-a ţinut de mână până jos. acolo,la masă erau Ryan şi Charles savurând o cafea.
-bună dimineaţa, am spus lăsând capul în jos.
-bună dimineaţa şi vouă...se pare că cineva n-a dormit prea mult azi-noapte, ne-a spus Charles cu o voce ironică.
-ăăă,vrem şi noi cafea, m-a salvat Jeremy.
-sigur,e acolo, i-a spus Ryan făcând semn către bar.
m-am aşezat pe scaun şi l-am aşteptat pe Jeremy cu cafeaua. când a venit mi-a sărutat buzele apoi ne-am aprins amândoi câte o ţigară.
după ce am băut cafeaua,eu şi J ne-am retras pe motiv că trebuie să ne schimbăm. el a luat-o înainte iar eu am rămas pe scări încercând să prind o oarecare bucată din discuţia celor doi rămaşi.
Charles era netru,dar Ryan avea o notă de seriozitate în glas. am decis că nu merită să rămân să ascult şi am urcat în cameră.
Jeremy era îmbrăcat. mai avea nevoie de cămaşa care era pe mine acum,aşa că i-am dat-o. m-am îmbrăcat,m-am machiat şi m-am dat cu puţin parfum după care l-am sărutat pe Jeremy şi l-am rugat să mă ducă acasă. nu s-a împotrivit.
am coborât amândoi şi ne-am luat la revedere.
am urcat în maşina lui Jeremy (care, se pare că era de aseară acolo) şi am pornit la drum. către casă nimeni n-a spus nimic.
ajunşi în faţa blocului,am coborât. J. a coborât şi el. m-a sărutat de rămas-bun şi mi-a spus să am grijă de mine. am dat din cap că "da" şi am urcat.
am descuiat uşa,am pus geanta pe fotoliu şi m-am dus direct în dormitor. am luat pe mine cămaşa de noapte şi m-am aşezat în pat.
"somn uşor,M." - mi-am spus cu un zâmbet pe buze.




-Postare dedicată Piciului. Nu mă aşteptam să dedic vreo postare din această serie,dar i-o dedic ei pentru ca încă din primele "episoade" vroia ceva ca mai sus.
-Mulţumesc Mona pentru ideea "romantică".

12.

dimineaţă. nu mă uit la ceas. mă ridic din pat alene. azi nu am chef de nimic. iau totuşi telefonul în mână în drum spre bucătărie.observ că am două apeluri pierdute şi un mesaj. un apel de la o colegă de birou şi unul de la ?! Ryan ?!
am nevoie de două minute să mă dezmeticesc după care decid să citesc mesajul : " văd că acum dormi până târziu. îmi cer scuze dacă te-am deranjat. te rog,dă-mi un semn când poţi vorbi. R. " - poftim ?
pun telefonul pe masă,pun apa de cafea,aprind o ţigară şi iau telefonul de pe masă.
apelez- Ryan. îmi respinge. mă sună el.
-ăăă,neaţa.
-bună şi ţie,Ryan.
-ce faci? cum ai dormit?
-fac bine. am dormit foarte bine. tu? cu ce ocazie mă cauţi?
-păăi, ştiu că nu am mai vorbit de mult.,dar mă gândeam ...
-da?
-nu ai vrea să vii cu mine si cu Jeremy la o petrecere? o mică distracţie,nimic oficial,important sau mai ştiu eu ce.
-înţeleg..
-deci?
-păăăi,cred că da. la ce oră_ când?
-azi,la ora douăzeci .
-uhum. bine.
-vin să te iau la nouăsprezece cincizeci şi cinci.
-vii?
-ăăă,venim...
-bine. pe mai târziu.
nu aştept să-mi răspundă şi închid telefonul. îl pun pe masă,mă întorc şi termin de făcut cafeaua,iau o ţigară şi mă duc pe balcon. mă uit la ceas şi văd ca e ora treisprezece deja. cum mama naibii ?
stau pe balcon, învelită într-o pătură vreo două ore,fără motiv. îmi place să stau acolo. am "full view" către oraş şi îmi imaginez aşa multe lucruri în timp ce privesc oamenii. cine ce face,cu cine umblă,de ce râde persoana din colţ,de ce e băiatul blond în întârziere mereu ... şi plus că-s aşa multe întrebări... e frumos. n-aş împărţi cu nimeni bucăţica asta de fericire. cu nimeni ! egoism !

mă ridic într-un final şi mă îndrept către pat. las cana pe noptieră şi mă aşez. în minte mi se derulează imagini cu posibilele ţinute pe care aş putea să le port în seara asta.
o rochie? nuu,nu vreau.
fustă? nici de-asta !
pantaloni? de care?
mă ridic din pat şi merg în dressing. încep să caut. nimic nu-mi place. de fapt,nici nu ştiu de ce îmi fac atâtea griji. e doar o petrecere. mmmda !
după o oră de căutări găsesc ţinuta potrivită. skinny, black jeans,maiou negru simplu,o cămăşută albă cu dungi verzi, verticale şii pantofii negri cu tocul foarte înalt. ăăăh? fie.

e deja ora şaisprezece şi nu am nimic de făcut. să-l sun pe Ryan? nuu !
mă aşez din nou în pat. pun ceasul să sune la nouăsprezece douăzeci şi încerc să aţipesc.

---------------------------------------------------------------------------------------------

opresc alarma. mă ridic din pat şi merg direct la baie. revin în cameră şi încep procesul de pregătire. haine,machiaj,geantă,parfum şi tot ce îmi trebuie. aproape că nici mie nu-mi vine să cred că sunt gata. e nouăsprezece cincizeci şi trei şi sunt gata.
telefonul sună. sigur e Ryan. răspund.
-M. ?
-ăăă,R?...
-nu..
-Jeremy?
-da.
-mă gândeam eu.
-eşti gata?
-da.
-suntem jos
-cobor imediat.
-bine,te aşteptăm.
-okay.
închid telefonul. iau geanta,caut cheile,încui uşa şi cobor. afară mă aşteaptă cei doi în maşina lui Ryan. J. îmi deschide portiera şi îmi face semn să urc. mă conformez. el urcă în dreapta lui Ryan.
-deci? încotro?
-ai să vezi.
Ryan porneşte maşina. ne îndreptăm către o adresă necunoscută de mine. mă las pe baza lor. aflu de la Jeremy că avem de mers cam vreo oră,timp în care voi avea capul plin de idei...mi-nu-nat !

11.

...şapte şi patruzeci şi cinci. oh,vai ! aproape că am întârziat. arunc pe mine hainele pregătite de cu seară. mă machiez,iau geanta şi dau să ies din casă. mă uit încă o dată la ceas şi telefonul îmi spune că azi e sâmbătă.
las totul pe fotoliu şi merg pe balcon. îmi aprind o ţigară şi încep să rumeg toate ideile care-mi trec prin cap. de fapt,dacă mă gândesc bine,acum vreo 3 luni stăteam aici şi vorbeam cu el la telefon. da,au trecut 3 luni şi încă supravieţuiesc. de fapt,n-a fost mare scofală. m-am minţit singură o perioadă de timp,după care am început să mă canalizez pe ce e mai important.
n-a mai dat niciun semn de viaţă şi nici eu n-am mai încercat nimic.pur şi simplu am lăsat-o aşa cum era: moartă.
am avut destule tentative de a vedea ce face,dar până la urmă mi-am zis că aşa trebuie să fie.



după vreo 3 ţigări şi-o cafea tare mă hotărăsc să ies în oraş. îmi iau geanta,încui uşa şi plec.
pe drum,mă opresc la cafenea. intru şi îi cer Mariei o cafea. (şi ce dacă băusem una acasă?). mă aşez la locul meu şi-mi aprin o ţigară. imediat vine şi Maria cu cafeaua şi ne aşezăm la vorbă deşi ea era în timpul programului.
o întreb ce s-a mai întâmplat pe la cafenea. dintr-o vorbă în alta îmi spune că l-a văzut recent dar că era singur. nu trece mult timp şi personajul principal al discuţiei noastre îşi face apariţia în cafenea cu însoţit de un bărbat cam de-o vârstă cu el. se aşează la "masa noastră" . scot pachetele de ţigări,comandă două cafele şi par să fie prinşi într-o discuţie destul de aprinsă.
Maria îmi spune că îl ştie pe tipul de lângă Ryan. îmi dă câteva detalii despre el dar dintr-o dată se opreşte. neştiind ce se întâmplă,mă uit curioasă la Maria. ea îmi face subtil un semn cu capul arătând spre masa celor doi. se pare că Ryan şi prietenul lui se uitau la mine şi probabil eu eram subiectul lor . interesant.
Ryan îmi zâmbeşte. îi zâmbesc la rândul meu şi mă întorc la cafea. Maria pleacă să servească nişte clienţi nou-veniţi. aud ceva mişcare prin spatele meu până când simt o mână caldă pe umeri. mă întorc surprinsă şi observ că Ryan e acum lângă mine. nu se aşează. îmi spune că el şi prietenul lui ar dori să mă alătur lor.
decid să fac din ziua asta o zi mai puţin plictisitoare şi îi dau din cap în semn aprobator. îmi iau geanta şi îl urmez la masă. mă aşez lângă cel de care fusesem (sau mai eram) îndrăgostită. prietenul lui nu ezită să se prezinte.
-Jeremy...
-bună Jeremy. eu sunt M.
-da,ştiu. Ryan a avut bunăvoinţa să-mi povestească despre tine.
-presupun că ţi-a povestit tot,huh?
-depinde ce înţelegi prin tot..
-ăă,M,vrei o cafea? intervine Ryan agitat.
-da,mulţumesc.
Ryan se ridică de la masă şi merge să îi dea comanda Mariei. în timpul ăsta,Jeremy deschide tot felul de subiecte. pare destul de okay. prietenul său,cel mai bune se pare, se apropie de masă. nu pare prea încântat de faptul că eu şi Jeremy ne înţelegem...sau poate că e doar impresia mea.

...

seara decurge destul de frumos şi de bine. discuţii despre trecut,prezent,viitor,job,hobby,de toate. Ryan e foarte tăcut. mai mult stă şi ascultă discuţiile noastre. parcă nu e el. nu contează,nici eu nu mai sunt eu. acum sunt altcineva şi se pare că am intrat prea bine în pielea personajului.

ora douăzeci şi treisprezece. decid că e vremea să mă retrag. Ryan pare uşurat dar Jeremy pare destul de dezamăgit. dau să merg la bar să plătesc,dar J mă opreşte şi-mi spune că va plăti el pentru mine. R se aprinde ,dar reuşeşte să îmi zâmbească politicos.
îmi iau lucrurile,le spun la revedere celor doi dar înainte să plec trec pe la Maria.o rog să fie atentă la discuţiile celor doi şi să-mi spună mâine ce-a auzit. ea dă din cap în semn aprobator şi-mi face din ochi. îi mulţumesc şi îmi iau la revedere.
uşa cafenelei se închide în urma mea. plec către casă destul de încântată şi totuşi cu un gust amar. nu credeam că dacă îl voi revedea voi simţi fluturi în stomac.

ajung în apartament,arunc lucrurile,îmi iau cămaşa de noapte şi mă pierd în plapuma mare şi albă de pe pat.
noapte buna M, îmi şoptesc.


"el e Jeremy şi e cel mai bun prieten al fostului meu iubit,dar se pare că pe Ryan nu l-am uitat încă"




-Ştiu că am spus că seria se va termina la 10 "episoade" plus epilogul,dar se pare că întâmplările petrecute în ultima vreme mi-au deschis apetitul la scris şi mi s-a făcut dor de mica povestioară aşa că am decis să o continui.În caz de ceva,primele 10 episoade şi epilogul se găsesc în categoria "cafea cu lapte". Enjoy !

epilog

au trecut câteva zile de la ultimul "eveniment" important. îmi e dor de el. câteodată stau pe balcon şi aştept să sune telefonul. să fie el. să-i răspund şi să înceapă să-mi spună că îi lipsesc. dar n-o să o facă. ştiu asta deja. ştiam care va fi alegerea lui de mult.
serile în care nu citesc îmi amintesc de dimineţile petrecute la cafenea şi de vocea lui. îmi e dor să bem cafea cu lapte împreună. de la acel "incident" n-am mai dat pe la cafenea. sunt puţine zile în care ies şi încerc să uit ,dar de cele mai multe ori mă îngrop în amintiri,acolo unde e şi el,de altfel.
am încercat să îmi revin,dar probabil că perioada de "vindecare" durează destul de mult.
am înţeles,sau cel putin mi-am dat silinţa să înţeleg că aşa trebuia să se termine...
mă gândesc de foarte multe ori la ce mi-a spus şi tind să cred că multe lucruri au fost spuse doar aşa...şi tot îmi e dor. câte nopţi am pierdut la telefon şi câte cuvinte drăguţe au fost. acum au rămas doar în amintiri. drăguţ.

dar e timpul să trec mai departe. e vremea să îmi văd de viaţă şi să încerc să o fac mai bună. nu este nici primul şi nu va fi nici ultimul care va face aşa. cine ştie..poate voi face şi eu. oricum,nu vreau să gândesc prea departe. aparţin prezentului. mă încarc pe cât posibil cu doze de optimism pe care încerc să le folosesc. sper doar să-mi reuşească. am început să gândesc pozitiv..cred.


în orice caz,ţin să-i mulţumesc pentru momentele drăguţe şi vreau să ştie că îmi lipseşte.

...aşa se încheie una dintre poveştile vieţii mele.

M.

10.

*lucrurile au luat-o razna în ultima vreme şi am observat asta destul de târziu. viaţa a luat întorsături ciudate şi cam urâţele. mi-am luat câteva palme la care nu m-aş fi aşteptat,dar am presupus că totul e în mâna cuiva are ştie de ce se întâmplă toate astea. au fost destule nopţi în care nu am adormit decât după câteva ore în care m-am gândit la ce voi face cu viaţa mea,dacă vreau să schimb ceva,sau daca voi reuşi să fac ceva şi pentru mine. dar au fost şi nopţi în care nu-mi puteam lua gândul nici măcar o secundă de la el şi ştiam că nu e bine ce se întâmplă şi că ceva nu e în regulă cu mine,cu treaba asta.
mi-am dat seama că,oricât aş încerca ar fi mai bine să o las baltă. ştiam că va fi dureros..într-un fel sau altul,dar credeam că e cel mai bun lucru pentru mine,aşa că într-o noapte mi-am pus planul la punct. următoarea zi mi-am luat înima în dinţi şi...



...zece patruzeci şi trei. mă trezesc la auzul telefonului. nu mă uit la apelant,ci doar răspund somnoroasă. e Ryan. îmi spune să ies la cafea. îl rog să-mi dea timp să mă pregătesc,având în vedere că abia m-am trezit. înţelege. închid telefonul şi bag capul în pernă.
doisprezece fără zece. mă trezesc. mă uit la ceas şi o iau razna. agitată mă duc şi-mi caut haine. fac un duş. mă îmbrac. pe la vreo două fără ceva sunt gata. îl sun. îmi respinge şi mă sună. răspund. stabilim ora la care să ne întâlnim la cafea. decidem că e bine în zece minute. închid. îmi caut telefonul,cheile,ţigările,bricheta,banii şi actele. le arunc pe toate în geantă.
ies din apartament,încui uşa şi plec către cafenea. nu mai eram atât de grăbită şi puteam observa oamenii care treceau pe lângă mine. unii se schimbaseră de când nu îi văzusem.
ajung la cafenea. e deja la masă. Maria se îndreaptă cu două cafele către el. le lasă pe masă şi pleacă. intru. îi fac din mâna Mariei. îmi zâmbeşte. mă duc la masa unde se afla Ryan. îl salut. încerc să fiu distantă. mă aşez. scot ţigările şi aprind una.
el îmi observă comportamentul şi înceacă să deschidă un subiect. sunt seacă şi pe un ton grav îi sugerez că..
-trebuie să vorbim,Ryan.
-sigur,orice. spune,ce se întâmplă..?
-se întâmplă destul de multe.
-cum ar fi?
-cum ar fi treaba asta care se petrece. adică...nu e nimic..serios
-crezi?
-aşa mi se pare. o singură dată mi s-a părut destul de serios şi atunci "iubitule" ai stricat totul.
-ăăă...ea...?
-da,ea. ştie că eşti aici? ştie cu cine eşti? pot să jur că nu are nicio idee.
-da,aşa e. nu ştie unde sau cu cine sunt..i-am lăsat un bilet destul de sumar..şi sper doar să nu sune...e tot ce pot face.
-acum da,dar ai fi putut evita asta. şi ştii bine
-dar am crezut că ar fi mai bine. nu ştiam ce va fi sau dacă voi fi capabil să simt ceva...pentru tine.
-ah,aşa stă treaba,nu? de fapt,cred că ai făcut o alegere bună.
-de ce spui asta?
-pentru că,până la urmă,ea e mult mai bună pentru tine decât aş fi fost eu vreodată .
-nu e adevărat.."mi-ai demonstrat de multe ori că locul meu e lângă tine şi nu lângă ea",dar înţelege-mă...
-te înţeleg perfect,crede-mă. şi eu aş fi ales,la fel ca tine,ce e bun pentru mine.
-cum poţi să...?
-haide,să fim realişti,Ryan..e mult mai bine aşa,ţi-e mult mai bine aşa.
-poate...sau poate că nu. nu ştiu. mi-e greu şi mie,să nu crezi că îmi e uşor...
-da,îmi imaginez...ideea e că...asta nu mai poate continua aşa.
-adică..?
-adică...se termină totul cu mine sau cu ea..
-de ce mă pui să fac asta?
-dah,da,scuze. de fapt,treaba stă cam aşa : s-a terminat. totul. îţi mulţumesc pentru tot ce-a fost şi pentru că mi-ai dat şansa să mă gândesc şi la altceva în afară de serviciu.
-adicăă..M..ăă
-da Ryan,se termină aici. la revedere.
nu l-am mai lăsat să spună nimic. am scos banii pentru cafea şi i-am pus pe masă. mi-am luat ţigările şi le-am băgat în geantă. în tot acest timp el se uita la mine cu o privire goală. vroiam să-i sar în braţe,să-l sărut şi să-i spun că totul va fi bine,dar nu puteam.
si totuşi am lăsat geanta pe masă şi m-am apropiat de el. i-am luat faţa în mâini şi l-am sărutat.prima şi ultima dată. apoi mi-am muşcat buza,mi-am luat lucrurile şi am plecat.
uşa cafenelei s-a închis în urma mea. nu m-am dus acasă. am mers către un parc din apropiere. m-am aşezat pe o bancă şi mi-am aprins o ţigară pe care am fumat-o printre lacrimi.
mi-am tot repetat că va fi mai bine aşa şi am rămas acolo până când a început să se înnopteze. am plecat către casă fumând toate ţigările până la ultimul fum.
am ajuns în apartament. am deschis laptopul,am conectat boxele şi am dat muzica tare. m-am schimbat în nişte haine comode şi m-am aşezat în pat.
am sperat că voi adormi mai devreme decât am făcut-o data trecută.



"el a fost Ryan şi buzele lui aveau un gust bun pe buzele mele"

9.

dimineaţă deja? mă trezesc. mă uit la ceas. doisprezece şi şapte minutee?! mă ridic repede din pat. mă duc în bucătărie şi-mi fac o cafea pe care nu o beau. mă fâţâi prin casă vreo două trei ore până când decid că nu sunt în starea necesară pentru a petrece ziua singură,în casă. mă îmbrac . în câteva minute sunt deja la cafenea. intru şi mă aşez în acelaşi loc. monotonie. cer un ceai de căpşuni. nu vreau ţigări azi şi nici cafea. mă apuc de butonat telefonul. Maria vine şi începe să mă ia la vorbă.încep să-mi revin. îşi ridică ochii şi după expresia feţei presupun că el a intrat iar . mă uit şi văd că e singur. se aşează lângă mine. încerc să nu mă uit la el.
-bună...
casc ochii şi mă uit în ochii lui.
-bună.
-ce faci,M?
-bine,tu?
-ăă,bine. sigur eşti bine?
-da,de ce nu aş fi?
-bei ceai şi nu ai nicio ţigară aprinsă. nici măcar nu ai scos pachetul pe masă.
-da,nu am chef nici de ţigări şi nici de cafea astăzi.- îi zâmbesc ironic
-ăăă..bine.
îi cere Mariei cafea. îşi aprinde o ţigară. încearcă de mai multe ori să deschidă subiecte. la început îi răspund dezinteresat. apoi încep să mă pierd în discuţii. iar.
ajungem,aşa cum făceam de multe ori,la subiecte nepotrivite ca....ea. îi cer să-mi dea detalii. se fâstâceşte. începe să-mi spună ...să-mi povestească şi până la urmă decidem că,deşi s-a întâmplat asta,ar fi bine să rămânem prieteni. optimist lucru.
ne întindem până seara la vorbă. deşi rămăsesem doar amici,asemeni unor copii de 2 ani ce făceau pacturi,începea să apară din nou acea scânteie. bum.

seara se încheie frumos şi parcă nimic nu se întâmplase. mă roagă să îl las să mă conducă. sunt de acord. plăteşte el cafelele pe care le băuse şi ceaiul meu.
plecăm din cafenea.
pe drum vorbim şi mă ia de mână. nu ştiu cum să reacţionez. decid că e mai bine să zâmbesc şi să o las aşa.
ajungem în faţa blocului. îmi iau rămas-bun. îi sărut obrajii.
îmi zâmbeşte cald.
urc în apartament. mă duc pe balcon şi încep să meditez...


"el e Ryan şi uite că,poate totuşi..."

8.

...nouă şi douăzeci de minute. mă trezesc destul de bine. e ultima zi pe aici. încep să îmi strâng lucrurile. caut telefonul. nu ştiu unde l-am pus. mă apuc de cătutat prin toată camera. într-un final îl găsesc,auzindu-l cum sună. mă uit la cine apelează : Ryan. nu răspund,dar nici nu resping. îl las pe el să închidă singur. termin de făcut bagajul şi decid că ar fi bine să fac o plimbare. mă îmbrac şi plec
merg pe strada pe care era amplasat hotelul. de-a lungul ei erau atât de multe magazine şi buticuri încât credeam că nu aş fi reuşit să intru în toate nici măcar într-o săptămână.
ajung în dreptul cafenelei. intru şi mă aşez pe un scaun înalt de lângă tejghea. cer o cafea cu lapte. "Maria" mi-o aduce. îmi aprind o ţigară. mă pierd printre gânduri.
termin ţigara. mai am cafea aşa că îmi mai aprind o ţigară. îmi sună telefonul. mă uit şi văd că e şeful de tura asta. îi răspund. îmi spune să mă grăbesc. plecăm. închid telefonul,sting ţigara,plătesc cafeaua şi plec.
ajung la hotel.urc,iau bagajul şi cobor . urc în maşină şi pornesc spre casă. rămân cu privirea aţintită spre geam..."măcar am băut o cafea..sau jumate"

ora şaisprezece şi şaptesprezece minute. maşina mă lasă în faţa blocului. şoferul îmi duce bagajul până în apartament. îi mulţumesc şi apoi pleacă. încui uşa. fac un duş şi mă îmbrac. îmi iau geanta,încui uşa şi plec.
ajung la cafenea. intru şi mă aşez nepăsătoare la locul meu de lângă tejghea. îi cer Mariei o cafea cu lapte ca de obicei. scot telefonul şi pachetul cu ţigări pe masă. aprind una şi Maria mă ia la vorbă.
din subiect în subiect ajungem şi la el. ştiam că nu ar fi trebuit să fac asta,dar i-am povestit tot ce se întâmplase. până la urma nu mai conta...
termin de povestit şi văd că ezită un moment. o întreb ce se întâmplă. începe să-mi povestească ce s-a întâmplat zilele trecute,cât am fost plecată. rămân blocată. câte lucruri...Maria ezită din nou.
o întreb şi de data asta ce are. face un semn discret spre uşa cafenelei. mă întorc uşor. îl văd. zâmbeşte. lângă el e ea. par mai mult decât fericiţi.
mă întorc către Maria. îmi simt ochii umezi. Maria îmi dă un şerveţel şi mă îmbărbătează spunându-mi că poate că e mai bine acum. încerc să o ascult,dar nu reuşesc.
îi urmăresc pe cei doi. se aşează la masa la care stătusem eu cu el acum câteva zile. Maria se duce să ia comanda. mă uit după ea,până ajunge la masă.
privirile ni se intersectează. el lasă capul din instinct apoi îşi ridică privirea din nou. încearcă să-mi explice oarecum,dar oricum n-aş înţelege..
mă întorc la cafeaua mea. o termin. îmi iau lucrurile,îi plătesc Mariei şi îi las bani şi pentru comanda celor doi.
mă uit la el. îi arunc un zâmbet prietenesc. nu-mi mai răspunde la zâmbet în acelaşi fel în care obişnuia să o facă.
ies şi uşa cafenelei se închide în urma mea.
nu mă uit în urmă. mă duc acasă.
ajung în apartament. mă schimb şi mă bag în pat. nu-mi mai trebuie nimic.
încerc să adorm.



"el e Ryan şi acum are pe altcineva"

7.

....nu ştiu cât e ceasul. e a doua dimineaţă în care nu-l văd. îmi lipseşte.
azi voi fi pe fugă iar. sunt multe treburi de rezolvat. sper doar să nu dureze mult şi să nu fiu extenuată. aş putea să-l sun. doar nu doarme. e la cafenea şi bea cafeaua aia bună.
iau telefonul în mână,caut numărul şi apelez. nu îmi răspunde la primul apel. sun din nou. nici la al doilea. mai stau zece minute şi apelez a treia oară. îmi răspunde somnoros. îşi dă seama că sunt eu şi încearcă să se dezmeticească.
-ce faci? eşti bine? întreb oarecum îngrijorată.
-ăăă,da,sunt bine. n-am răspuns pentru că...ăăăă...
-dormeai
-da,dormeam.
-cum de nu eşti la cafenea?
-am avut ceva treabă aseara cu o companie şi a trebuit să lucrez până târziu,aşa că nu m-am mai trezit devreme. plus că nici nu aveam cu cine să stau de vorbă...tu lipseşti.
-da,aşa e. păi,sper că a mers bine toată treaba cu serviciul.
-daaa,a mers mai mult decât bine. am obţinut..... - şi s-a pierdut în detalii. ne-am întins la vorbă cam vreo jumătate de oră,deşi eu nu prea aveam timp,dar urma să găsesc o scuză pentru minutele pierdute. ştiam că mă voi descurca,aşa că deschideam noi subiecte. vroiam să aflu tot ce făcuse. îmi era dor de el.
îmi lipseau toate obiceiurile de dimineaţă şi toate ţigările fumate împreună cu el la cafenea.

-şii,tu eşti bine?
-da,eu sunt bine. mai stau aici doar mâine şi poate că dacă ajung mai devreme acasă avem timp să ieşim.
-păăăi,daa,dar ştii că..s-ar putea să am din nou ceva treabă cu acea companie şi mai bine nu-ţi promit...
-aah,înţeleg,nu e nicio problemă. avem timp.
-mulţumesc M! mersi că înţelegi. eşti aşa o...
"iubitule,haide,ce tot faci ? te lungeşti prea mult la vorbă cu şeful. hai în pat"
-ăăăă?
-păi M,să-ţi explic...ştii..
-aaa,te cheamă compania. înţeleg..din nou. nu e nicio problemă.
...
-păi,te las. ai treabă multă. poate mai obţii ceva,cine ştie,nu?
-haide M...eu..
-păi,mai vorbim..sau..mă rog. cine ştie. ah,încă ceva...invitaţia nu mai e valabilă. o zi bună Ryan.
-M,stai,trebuie să-ţi ex....

şi am închis telefonul. simţeam furie şi milă pentru mine în acelaşi timp,deşi ştiam că nu am niciun drept. de abia îl cunoşteam şi totuşi...parcă.. cui îi mai păsa de acum? îşi făcuse o "iubită" şi ea era acolo,în patul lui deja.
am stat cinci minute şi m-am gândit la "scena" la care participasem şi abia după ce am conştientizat cu adevărat am izbucnit în plâns.
imediat după asta,şeful a sunat să mă certe. mi-a zis să încerc să vin mai repede la întâlnirea de afaceri. n-am putut să-i spun prea multe cuvinte printre lacrimi. tot ce mi-a ieşit a fost un "da" după care am închis telefonul şi am izbucnit din nou în plâns.
parcă totul mersese mult prea bine...

am încercat să-mi revin şi să mă pregătesc pentru ce venisem aici. în jumătate de oră eram gata. noroc că aveam hainele pregătite deja.
am ieşit din camera de hotel apoi am părăsit clădirea.
în drum spre locaţia unde trebuia să ajung am văzut o cafenea asemănătoare cu cea din oraş. pentru un minut m-am holbat pur şi simplu la ea. apoi mi-am continuat drumul. îmi luasem multe şerveţele la mine. ce naiba?! puteam fi mai dură de atât.
m-am îmbărbătat singură şi mi-am zis că e o prostie din care nu merită să plâng. mi-am revenit cât de cât.
am ajuns la destinaţie şi am dat tot ce am putut uitând de incident pentru câteva ore.

seara am revenit în camera de hotel şi mi-am aprins o ţigară. am stat pe balcon până când mi s-a făcut somn. am mers în cameră şi m-am aşezat pe pat. mi-am strâns picioarele la piept şi am încercat să adorm...


"el e Ryan şi nu ştiu cum a putut să facă asta"

6.

....ora două şi ceva. nu pot să dorm. e prima dimineaţă în care voi rata întâlnirea cu Ryan. parcă nu-mi mai vine să fac nimic. mă gândesc doar la el. ce ciudat... mi-a întors viaţa într-un mod atât de brutal,când nici măcar nu mă aşteptam.

*
ora zece douăzeci şi trei. mă urc în maşina care mă va duce departe de el pentru câteva zile. sper să aibă cafea cu lapte măcar la fel de bună cum este la cafeneaua de aici.


*
deja e seară. e nouăsprezece şi nouăsprezece minute. toată ziua am fost pe fugă,ba acolo,ba acolo. n-am avut timp de mult-dorita cafea. mi-e dor de Ryan. oare ce face? oare îşi mai aminteşte de mine?



*
 e deja ora douăzeci şi trei şi vreo cinci minute. stau pe balconul camerei de la hotel. am vedere bună spre oraşul ăsta mare. încă mi-e dor de el.
iau telefonul şi tastez cu greu " sper că eşti bine. vroiam să te anunţ că am ajuns cu bine şi să-ţi spun că-mi lipseşti. ps: azi n-am băut cafea,dar sunt sigură că aici nu e la fel de bună ca acolo."
deschis uşa balconului şi arunc telefonul pe pat. aprind o ţigară. mă pierd printre luminile oraşului. telefonul sună. e mesaj. îl citesc "mă bucur că eşti okay. azi ţi-am dus dorul la cafenea. eu sunt bine. mi-e dor de tine şi sper să treacă mai repede astea 3 zile. "
mă bucur că nu m-a uitat..încă. îmi bate inima ca unui copil. îh,nu din nou. încep să tastez " da,şi eu sper să treacă. vom recupera cafelele pierdute. promit. " - send.
arunc din nou telefonul pe pat. începe să sune din nou. e Ryan. de data asta nu e mesaj. răspund.
vorbim timp de o oră. încheiem cu nişte urări de noapte bună destul de drăgălaşe.
mă arunc pe pat. visez cu ochii deschişi. somnul mă fură încet. mă las dusă de val. mă inundă nişte sentimente drăguţe.
mă aşez într-o poziţie confortabilă şi închid ochii.


"el e Ryan şi deja..."

5.

....cinsprezece şi treizeci de minute. am destul timp să mă aranjez..cred. oricum nu voi fi acolo la şaisprezece fix. trebuie să întârzii,nu?
mă aşez să-mi fac părul. nu-mi iese din prima. nici din a doua încercare. ajung să pierd treizeci de minute doar cu părul. eh,mă descurc eu.
şaisprezece şi cinci minute. caut telefonul. îi dau mesaj "întârzii puţin. voi veni. M" . peste două minute primesc mesaj înapoi "nu te grăbi. am tot timpul la dispoziţie. R" . zâmbesc. revin la acţunile mele. încerc să mă grăbesc.
reuşesc într-un final să termin. sunt gata. mă uit la ceas. şaisprezece douăzeci şi unu . ouh! dau ochii peste cap,ies,încui uşa şi mă grăbesc la cafenea.

intru şi-l văd aşteptând pe canapea. nu avea nici cafea şi nici vreo ţigară aprinsă. îhm! ceva nu e bine.
-bună.
îmi zâmbeşte. îmi pun hainele pe capanea şi dau să mă aşez. îmi face semn să merg lângă el şi să nu stau în faţa lui aşa cum făcusem până acum. mă conformez. mă aşez şi-i fac semn Mariei să aducă două cafele.
scot din geantă pachetul de ţigări şi îi ofer şi lui. nu mă refuză.
aprindem ţigările şi aşteptăm să vină cafelele. niciunul dintre noi nu spune nimic.
Maria se îndreaptă către masa noastră. lasă ceştile şi pleacă. deschidem  nişte subiecte la îndemână. ne pierdem printre cuvinte. ne apucăm de povestit tot felul de întâmplări.
ajungem până în extrema relaţiilor. îmi spune totul. mă întreabă şi pe mine. îi spun tot ce poate fi spus. nu am de gând să ştie prea multe despre mine...momentan.
aduce în discutie prima dată când ne-am văzut. povestim amândoi reacţiile care s-au petrecut înauntrul nostru. ne amuzăm. parcă am fi doi copii.
timpul trece şi se face aproape ora nouăsprezece.
îmi cer scuze şi îi spun că aş vrea să mai stau,dar chiar trebuie să plec. încearcă să mă facă să mai pierd câteva minute
reuşeşte. rămân în cafenea până la ora nouăsprezece şi zece când ies pe uşă însoţită de el. se oferise să mă conducă. am acceptat.
mergem până la bloc. îi sărut obrajii şi îmi iau la revedere. îmi zâmbeşte la fel de politicos ca de fiecare dată. poate puţin mai dulce de tura asta.
înainte să intru în bloc îi spun că mâine nu voi veni la cafenea de dimineaţă,şi probabil nici următoarele două dimineţi.. plec în alt oraş şi mă întorc abia peste 3 zile.
se uită la mine cu o oarecare tristeţe în ochi. îmi spune să am grijă de mine.
dau din cap în semn că da. îi zâmbesc din nou,de data asta călduţ.
intru în bloc. uşa se închide în urma mea.


"el e Ryan şi presimt că-mi va fi dor de el!"

4.

...şase patruzeci şi nouă. mă ridic din pat. merg şi-mi caut haine. mă pregătesc să plec. mă uit la ceas şi realizez uimită că tot procesul mi-a luat doar douăzeci de minute. nu contează. mai mult timp pentru el..ăăă,mine. mă încalţ. închid uşa şi am grijă să o şi încui. cobor. merg lejer. am timp destul. 

intru,dar de data asta nu mă mai aşez la locul meu de lângă tejghea. mă duc direct la masa la care am stat cu o zi în urmă şi îl aştept.

Maria mă observă. mă întreabă din priviri dacă vreau cafea şi îi fac semn să pună două;îl văzusem deja intrând. se aşează lângă mine. zâmbeşte politicos. îi întorc gestul. primim cafelele. luăm câte o gură apoi fiecare îşi aprinde câte o ţigară. mă întreabă dacă nu vreau şi eu dunhill. îl refuz şi îi explic de ce. întelege că mi se face rău şi îşi cere scuze. îi zâmbesc şi îmi face cu ochiul.

începem o nouă discuţie care pare interminabilă. ajungem la două cafele. subiectele captează atenţia amândurora. Maria ne schimbă scrumiera de vreo câteva ori,dar de fiecare dată când ea o face,el îi zâmbeşte. politicos sau nu,simt că umblă câteva furnici pe mine. 

şapte şi treizeci şi opt de minute. doar atât a trecut? mai am ceva timp. 

el mai comandă o cafea. mă întreabă dacă doresc şi eu una,dar îi spun că-mi ajunge. Maria îi aduce cafeaua. de data aceasta el nu-i mai zâmbeşte. ea vede şi pleacă uşor dezamăgită.

trec alte 10 minute cufundate în discuţii aprinse. argumente pro şi contra asupra unor subiecte cât de poate de banale.

mă uit la ceas şi văd că e deja opt şi două minute. mă panichez. încep să mă fâstâcesc. îmi iau lucrurile în grabă. mă aplec să-i sărut obrajii. îmi iau la revedere şi plec.

uşa se închide în urma mea.

pe drum primesc un mesaj.îl citesc "dragă M,la ora şaisprezece fix voi fi la cafenea. te aştept"

îmi muşc buza.grăbesc pasul. ajung la clădirea firmei unde lucrez şi intru. şeful îmi arată ceasul şi-mi spune că ar trebui să nu mai întârzii. mă fâstâcesc încercând să-i dau nişte explicaţii,dar pleacă lăsându-mă vorbind. 

se întoarce apoi către mine şi-mi face cu ochiul rostind în şoaptă numele lui : Ryan . îi zâmbesc ruşinos. se întoarce şi îşi continuă drumul către biroul său. mă aşez la biroul meu şi mă gândesc ce voi purta astăzi la ora şaisprezece.

"el e Ryan şi începe să-mi placă!"

3

e deja a doua zi când mă trezesc mai devreme special pentru el ...şi pentru cafeaua mea cu lapte. mă îmbrac. vreau ceva maro. găsesc prin dulap ceva drăguţ,mă dau cu rimel (mi-am cumpărat). îmi iau lucrurile şi plec în grabă.după ce cobor scările îmi amintesc că nu am încuiat uşa. urc până la apartament şi o încui. plec către cafenea.

şapte şi douăzeci şi unu. intru şi mă duc direct la locul meu. îmi las lucrurile,îi cer Mariei o cafea cu lapte,ca de obicei. aprind o ţigară. deja acţiunile mele sunt cunoscute.cel puţin Maria mi le poate spune. de când l-am observat,ea se uita cam ciudăţel la mine şi a început să fie atentă la tot ce mişcam. îhh.

mă uit către masa lui. lipseşte. las ţigara în scrumieră şi o privesc fumându-se singură. mai iau câte o gură de cafea din când în când. ochii îmi fug către locul unde ar trebui să fie. e acolo. şi acum..se uită către mine. zâmbesc involuntar. îmi zâmbeşte. 

îmi concentrez  atenţia asupra cafelei. s-a răcit. mă uit din nou înspre el. nu-l mai văd..unde? deodată îl văd venind spre mine. simt că obrajii îmi iau foc. eram puţin cam mare să roşesc,dar...

se aşează. 

-o cafea cu lapte,Maria.

mă blochez. îmi aţintesc privirea în pământ.

-mulţumesc Maria. ah,încă o cafea pentru domnişoara. văd că nu mai are. cum îi place ei.

îmi ridic ochii,mă uit la el cu o privire întrebătoare şi el dă din cap afirmativ. mă uit la Maria şi-i spun 

-o cafea cu lapte,ca de obicei...

îmi fac curaj şi-l privesc în ochi. deschid primele subiecte la îndemână. facem cunoştintă. 

încet-încet ajung să îl descopăr. mă roagă să ne mutăm la o masă. îmi iau lucrurile şi mă uit la ceas din întâmplare. şapte şi cincizeci şi şapte. mă panichez. de ce timpul trece atât de repede în momentele astea? duuh! 

îmi dau ochii peste cap şi îi explic că trebuie să plec la serviciu. mă trage de limbă şi află unde lucrez. scoate telefonul. caută un număr în agendă. apelează. vorbeşte. 

în tot acest timp îmi găsesc fel de fel de ocupaţii stupide. termină de vorbit la telefon.

-am vorbit cu Domnul S.,şi azi ai liber. 

mă uit mirată la el. nici măcar nu mă cunoaşte. de ce ar face asta?

îmi observă privirea. mă linişteşte. îmi explică cum stau treburile. mă calmez. 

deschide subiecte. vorbim timp de vreo două ore şi ceva. 

zece şi un sfert. comandăm amândoi câte o cafea. ne aprindem câte o ţigară şi ne pierdem iar în conversaţii.

* 

mă uit din nou la ceas. doisprezece şi şapte minute. ce am putut vorbi atâta timp? mă uit la el . are ochii atât de pătrunzători. acum au culoarea cafelei din ceaşca mea. mă blochez.îmi ia mâna în mâinile sale. nu ştiu ce să fac. e devreme. prea devreme. încerc să-i spun asta,dar nu pot. ceva mă împiedică. 

iau uşor mâna din mâinile sale pe motiv că vreau să beau cafea. îmi sting ţigara. îi explic că trebuie să ajung acasă. îmi cer scuze. îmi spune că mă înţelege şi că mă aşteaptă mâine tot aici. îmi cere numărul de telefon şi i-l scriu cu tuşul de ochi pe un şerveţel gălbui de pe masă.

mă ridic. îmi iau lucrurile. mă aplec să-i sărut obrajii. îmi iau la revedere. plec şi uşa se izbeşte în urma mea.

cine ştie ce-mi rezervă viitorul?

"el e Ryan şi adoră cafeaua cu lapte!"

2.

...e deja şapte şi reuşesc să mă trezesc motivată de întâmplarea de ieri. mă ridic din pat şi mă apuc de toate treburile de dimineaţă. parcă nimic nu stă bine pe mine. nici măcar părul nu se aşează şi tocmai azi mi s-a terminat rimelul.
ce noroc,nu?
se face şapte şi douăzeci şi în mod miraculos sunt deja gata de plecare. sunt relaxată pentru că ştiu că voi avea destul timp să îl observ,dar sunt încordată pentru că ştiu că va fi acolo.
*
intru în cafenea şi mă aşez în acelaşi loc de ieri. azi nu mă mai pierd printre buclele fumului de ţigară. sunt atentă şi mereu întorc privirea spre uşă să văd cine intră. din păcate,până acum nu s-a ivit nicio figură mai mult sau mai puţin cunoscută.
o rog pe Maria să-mi dea o cafea cu lapte. mi-o aduce repede. îhm,e atât de bună!
decid că e mai bine să-mi savurez cafeaua decât să fac pe spionul şi să-mi tot arunc ochii către uşă,aşa că încep să gust aroma cafelei. puţin câte puţin.
clopoţelul de la uşă sună de câteva ori . nu-i mai dau atenţie. pentru un moment însă, îmi ridic ochii din ceaşcă şi mă uit pe furiş la masa lui. *argh! cât sunt de curioasă!* observ că haina lui este la locul ei,dar el lipseşte. dau din umeri încercând să par nepăsătoare şi mă întorc la cafeaua mea pe terminate.
mă uit la ceas şi văd ca e şapte şi patruzeci şi patru de minute. îi spun Mariei să-mi mai pună cafea. ca de obicei.
mă uit din nou la masă şi-l zăresc fumând acelaşi dunhill roşu şi jucându-se cu un aer nepăsător cu pachetul de ţigări.
Maria îmi oferă cafeaua. iau o înghiţitură şi îmi întorc privirea din nou înspre el.nu ştiu cum,îşi întoarce şi el faţa şi privirile ni se întersectează.
încerc să-mi ascund entuziasmul şi cu greu îmi controlez gesturile. un zâmbet îmi scapă şi se instalează pe buze.
îmi zâmbeşte. îmi feresc privirea. mă întorc la cafea. o termin şi mă uit la ceas. e şapte cincizeci şi trei. îmi iau geanta şi haina şi plec
uşa se izbeşte în urma mea.privesc prin geamul cafenelei şi îl observ. privirile se intersectează din nou. întorc capul şi îmi continui grăbită drumul.


*la serviciu îmi dau seama că mi-am lăsat ţigările acolo. eh,le iau mâine,dacă le mai găsesc.
"încă n-am aflat cum îl cheamă,dar i-am furat un zâmbet" gândesc...

1.

….intru grăbită în cafeneaua de la colţul străzii ştiind că acolo aveau cea mai bună cafea cu lapte.aveam jumătate de oră până să trebuiască să fiu prezentă la serviciu. mă aşez pe un scaun înalt de lângă tejghea sperând că vor fi observată mai repede de fetele care lucrau acolo. Îmi pun geanta pe marginea barului şi apoi îmi scot pachetul de ţigări. aprind una. trag un fum lung şi apăsat,ca şi cum aş avea tot timpul din lume la dispoziţie. încet-încet mă pierd în peisaj. 
cu fiecare fum mă adâncesc din ce în ce mai mult în inconştienţă. devin imună la tot ce se întâmplă prin jur. în faţa mea se derulează doar imagini,asemeni unui film mut. ce plăcut e! 

nu cunosc pe nimeni sau cel puţin nu văd pe nimeni cunoscut,dar ceva sau...cineva îmi captează atenţia.

un bărbat la vreo douăzeci şi cinci de ani,cu părul brunet, cu ochii ciocolatii şi buzele pline stă la o masă distanţă de mine. fumează dunhill roşu şi e foarte ordonat.

îi studiez mişcările. observ că are doar o haină de piele maro lângă el. presupun că aşteaptă pe cineva. nu-mi dezlipesc totuşi ochii de pe el. e atent la ce face şi pare că e genul acela perfectionist.

un zâmbet se furişează pe buzele mele şi clipesc.

mă trezesc din visare. o voce uşor insistentă începuse să se accentueze în urechile mele.

-o cafea cu lapte ca de obicei? mă întreabă Maria,fata cu care mă înţeleg cel mai bine din cafenea

mă uit la ceas şi văd că mai aveam şase minute să ajung unde era nevoie de mine. 

îi fac semn Mariei că nu. după cum se uita la mine în timp ce-mi luam geanta şi geaca de pe scaun ca o împiedicată îmi dau seama că a înteles că sunt în întârziere.

deschid uşa şi o las să se izbească în urma mea...

"poate mâine voi afla cum îl cheamă.." gândesc.