15.

a doua zi a început destul de bine. mă trezisem destul de voioasă până când mi-am amintit că am de vorbit cu Jeremy. moralul mi-a picat instantaneu. stiam că trebuie să discutăm despre "relaţia" noastră. urma să ne separăm...sau nu. m-am dus în bucătărie să-mi fac o cafea. mi-am aprins o ţigară şi am început să trag apăsat din ea. ceva mă frământa. poate că nu era bine,dar discuţia asta trebuia să aibă loc. mi-am pus cafea într-o cană şi m-am îndreptat către balcon. acolo puteam mereu să-mi fac ordine în gânduri. aveam o privelişte drăgălaşă care mă liniştea.
aud telefonul sunând din dormitor.e mesaj.îl citesc. e ... Ryan ?!
"Jeremy mi-a spus că vrei să discutaţi. cred că ştiu ce se va întâmpla.." . stai,stai,stai ! cu ce ocazie şi cu ce drept se băga el în viaţa mea?
reply : ăăă? poftim?  şi care e treaba ta aici? - aştept răspuns. sunt curioasă ce are de gând să-mi spună.
telefonul sună : la 3 te vezi cu el. hai la 1 la cafenea să vorbim.
reply : poftim?! noi doi? cu ce ocazie? - trimit mesajul. arunc telefonul pe pat şi mă duc să duc cana la bucătărie. când intru în cameră,telefonu deja sună. citesc mesajul,cu şi mai multă curiozitate : te rog,hai să vorbim. trebuie.
încep să tastez : fie,la unu la cafenea,dar la două jumătate am zburat :-) - send.
arunc iar telefonul pe pat. mă întind după el să văd cât e ceasul. unsprezece şi douăzeci. ah,am timp. deschid laptopul şi-mi verific mailurile. pun o piesă care să-mi ridice moralul şi încep să cotrobăi prin dulap în speranţa că voi găsi ceva potrivit cu care să mă îmbrac azi.
îmi aprind vreo şapte ţigări în jumătate de oră. nu reuşisem să termin niciuna,aşa că se "fumau" singure în scrumieră. trag draperiile maronii şi deschid uşa de la balconul dormitorului. mă simt mai vioaie. încep să prind energie.
mă uit încă o dată la ceas  şi văd că e doisprezece şi cinsprezece minute. încep să mă îmbrac, mă machiez şi-mi termin toate treburile iar la unu fără cinci sunt gata să ies din casă.
încui uşa şi plec.
pe drum mă pierd în vitrinele magazinelor. cu siguranţă trebuie să mai fac ceva cumpărături.
ajung la cafenea şi-l văd pe Ryan. iau loc lângă el. face semn la bar să mi se aducă o cafea cu lapte.
ne aprindem câte o ţigară. îmi vine şi cafeaua. iau o gură,mai trag un fum şi încep...
-deci?
-deci...ăăă...aa,înţeleg.
-da?
-da..motivul pentru care eşti..suntem aici.
-da,ce-ar fi să mi-l spui?
-păi,J mi-a spus că vrei sa vorbiţi
-asta mi-ai mai spus o dată.
-da,ştiu. ideea e că...tu vrei să vă despărţiţi?
-şi pe tine te interesează asta pentru că ... ?
-e cel mai bun prieten al meu.... şi pe lângă asta..
-da?
-ăăă, e cel mai bun prieten al meu.
-da,asta am înţeles din prima. al doilea motiv?
 a lăsat câteva secunde să treacă până să-mi răspundă ... cu un sărut. s-a aplecat peste masă şi mi-a sărutat buzele...atât de...tandru.
încercam să opresc sărutul,dar mâinile lui îmi ţineau faţa prinsă între ele. când am reuşit să scap din "strânsoare" mi-am luat geanta şi haina şi-am pornit către uşă. nu a încercat să mă oprească şi nici nu m-a întrebat de ce am reacţionat aşa.
înainte să ies din cafenea a strigat după mine "doar gândeşte-te la asta,bine?" . i-am răspuns cu o privire plină de dispreţ şi am ieşit.
mă îndepărtasem destul de mult de cafenea şi ajunsesem într-un parc. începuseră să-mi curgă lacrimile iar în momentul în care m-am aşezat pe o bancă am izbucnit într-un plâns cu sughiţuri.
cum putusem să-i fac asta lui Jeremy? de ce totuşi,după cele întâmplate,mă simţeam doar pe jumătate vinovată? oare aşteptasem şi chiar dorisem atât de mult să facă Ryan pasul ăsta?
nu puteam să-i răspund propriei mele conştiinţe. mi-am aprins o ţigară. printre lacrimi am văzut pe cineva îndreptându-se înspre mine. speram din toată inima să nu fie Ryan,dar nu vroiam să fie nici Jeremy. din păcate,J era cel care se îndrepta spre mine. s-a aşezat lângă mine pe bancă. nu mi-a spus nimic. a aşteptat până să nu mai plâng şi să-i spun ce se întâmplă.
am început să-i povestesc. totul. de la sentimentele mele,până la ce avea să urmeze. nu ştiam dacă partea cu sărutul să i-o spun,dar am preferat să nu o menţionez..încă.
spre surprinderea mea,a rămas la fel de cald ca de obicei. m-a luat în braţe şi mi-a zis să mă liniştesc.nu reuşeam. vroiam să-i spun că se termină aici,dar nu puteam....şi totuşi,am facut-o.
m-am smuls din braţele lui şi i-am zis că trebuie să se termine. regretele nu puteam să i le spun,pentru că oricum nu-şi aveau rostul. cine te crede atunci când spui că ţii la cineva,şi totuşi,preferi să nu te mai vezi cu el? nimeni. da,aşa ziceam şi eu.
a închis ochii.i-am închis şi eu. ne-am unit frunţile şi mâinile mele erau în mâinile lui. am stat aşa vreo câteva minute,până când am simţit că îmi era frig la mâini. am deschis ochii şi am văzut că mă privea cu ochii calzi. mi-a sărutat buzele.
-deci,se termină aici?
-cred că da..
-ştii că m-am ataşat de tine,nu M?
-ştiu...şi eu m-am ataşat de tine,dar a venit vremea să...mă detaşez.
-eşti sigură că vrei asta? eşti sigură că asta trebuie să se întâmple?
-....da..
-bine atunci . îţi respect decizia.
ne-am ridicam amândoi de pe bancă. ne-am strâns intr-o îmbrăţişare lungă şi copilărească. îmi părea bine că se termina amiabil şi că puteam să-l mai simt aproape,deşi eram sigură că după căteva zile nu ne vom mai vorbi deloc.
ne-am dat drumul unul celuilalt şi fiecare a pornit în direcţia lui. probabil avea să fie ultima oară când îl voi mai vedea pe Jeremy; nu se puneau în calcul eventualele dăţi când aveam să ne vedem întâmplător.
mă îndreptam către apartament când l-am văzut pe R alergând în direcţia mea.speram să nu fiu eu cea la care alerga într-un suflet,dar m-am înşelat. s-a oprit lângă mine şi văzându-mi faţa plânsă m-a luat în braţe.
l-am împins,dar atunci m-a strâns şi mai tare. când a slăbit strânsoarea m-am îndepărtat de el.
-ce Dumnezeu ai?!
-eşti bine? nu pari prea ok...
-da,sunt în culmea fericirii,nu vezi? credeam că zâmbetul meu de acum se poate vedea şi din satelit..
-las-o mai moale.
-eu? tot eu?
-ăăă.da?
-mda.
-v-aţi despărţit?
-da.
-şi.... te-ai gândit?
-da
-şi?
-nu !
-c..
- nu ca "ce?" ştiai foarte bine că ăsta va fi răspunsul. sau sperai că încă mai ţin la tine? că am trecut peste faza cu "şeful tău"? credeai că mă văd cu J doar ca să fiu în apropierea ta? credeai că dacă mă săruţi împotriva voinţei mele vei stârni ceva sentimente? uite că nu e aşa. nu,nu pot să fac aşa ceva. nu vreau ! înţelegi? plus că e şi J
-J?
-da,el. ţin la el,chiar dacă n-o să mă crezi. oricum părerea ta nu mai contează. ai înţeles?
. . .
-da,aşa mă gândeam şi eu. îmi pare rău că nu i-am zis lui J despre faza cu sărutul,să ştie şi el ce prieten bun are. ai putea măcar să mergi cât mai repede la el şi să vezi dacă-i bine şi să-i ridici moralul,nu să stai aici,aşteptând un răspuns favorabil pentru tine la întrebarea aia idioată. acum pleacă ! nu vreau să te mai văd ! sau stai... plec eu !
şi-am plecat. n-am mai aşteptat nici măcat o clipă pentru că ştiam că e în stare să mă apuce de mână şi să mă sărute din nou,sau să îmi spună cine ştie ce.
eram nervoasă şi pornită împotriva lui.
până să intru în apartament am ţipat în mine. când am ajuns acasă mi-am aruncat lucrurile pe unde am apucat. mi-am aprins o ţigară şi am început să plâng,deşi nu trebuia.
se pare că desparţirea de J fusese mai dureroasă decât mă aşteptam....

după vreo două ore de plâns mi-am revenit. eram ...bine. ştiam că am făcut ce trebuie. eram singură,independentă,aşa cum fusesem până acum şi îmi era bine. trebuia să-mi văd de viaţa mea. eram mai mult decât sigură că voi reuşi să trec peste asta şi-mi propusesem chiar un termen limită.
aveam să fiu bine.ştiam că voi fi bine.

un alt capitol din viaţa mea era încheiat,şi un altul avea să înceapă.
ca de obicei,ciclul se relua.

14

nouă douăzeci şi ceva. mă ridic cu greu din pat. sunt oarecum amorţită. mă duc la bucătărie şi pun de-o cafea. îmi aprind o ţigară şi caut telefonul. îl găsesc. am două apeluri nepreluate şi un mesaj. listez apelurile : Jeremy. deschid mesajul şi citesc : probabil dormi,scuze de deranj. vroiam să te anunţ că azi m-a chema Ryan în oraş. cică ieşim cu nişte vechi prieteni şi colegi. vrei să mă însoţeşti?
apas pe "reply" şi încep să scriu : colegi şi prieteni spui,huh? sună interesant. de ce nu? la cât ne vedem?
las telefonul pe masă,mă întorc la cafea. mai aprind o ţigară; prima se fumase singură. nu trece mult şi telefonul vibrează
citesc : păi cred că pe la cinci. a zis că mergem la un restaurant şi apoi e posibil să mergem la mine acasă,depinde de ce vor şi ceilalţi
reply : okay. şi cum facem?
iau cafeaua şi ţigara şi mă întrept către balcon. mă aşez pe fotoliul din paie,pun cafeaua pe măsuţă, ţigara în scrumieră şi citesc un alt mesaj,abia primit : vin să te iau la cinci fără cinci.
reply : bine,te aştept . :-)

pun telefonul pe masă,iau ceaşca de cafea în mână şi îmi las mintea să zboare. termin ţigara şi lichidul negru care îmi dădea energie şi mă îndrept către camera mea.mă aşez în pat şi mă apuc de citit.
aţipesc. la trei treizeci şi trei mă trezesc. încep să mă panichez,dar reuşesc să mă calmez. am destul timp să mă pregătesc. mă ridic din pat,pun cartea pe noptieră. deschid laptopul,dau play la prima piesă pe care o găsesc şi deschid dulapul. în patruzeci şi cinci de minute reuşesc să îmi "compun" o ţinută pentru seara care avea să urmeze.
în următoarele  treizeci de minute mă pregătesc.
la şaptesprezece fără cinci sună telefonul. J era probabil în faţă,aşteptându-mă. îi răspund şi-i spun că vin imediat.
în trei minute eram jos,în maşină,sărutându-i buzele.
am mers vreo douăzeci de minute până am ajuns la restaurant. am intrat. ei deja erau acolo.
ne-am aşezat şi au început discuţiile.ne-am amuzat pe seama prostioarelor făcute de cei doi în copilărie. aflasem atât de multe într-o singură seară !
nu ne-am dat seama când a trecut timpul şi Jeremy s-a oferit să mergem la el acasă. ceilalţi au fost de acord cu propunerea aşa că ne-am luat lucrurile şi am plecat către apartamentul lui J.
ajunşi acolo, Ryan ne-a oferit băuturi şi ne-am aşezat cu toţii pe canapea. foştii colegi nu se opreau din povestit întâmplări destul de jenante pentru cei doi şi aceştia păreau puţin afectaţi.

după câteva pahare de alcool deja nu mai contau cuvintele. toată lumea trecuse peste lucrurile penibile şi ne simţeam bine,de parcă ne-am fi cunoscut de ceva timp.
seara a decurs binişor.
când toată lumea începuse să se strângă şi să plece am dat să-mi iau geanta. Jeremy m-a luat de mână şi m.a întrebat ce vreau să fac. i-am răspuns scurt că vreau să plec. a ezitat un moment apoi m-a tras aproape de el. m-a rugat să nu plec.
-trebuie. nu mai pot să stau..
-s-a întâmplat ceva?
-nu...pur şi simplu...trebuie.
-bine. pot să te conduc?
-aş putea să iau un taxi,nu te deranja
-okay,te duc eu
-dar...şi mi-a închis gura cu un sărut.
mi-am luat geanta, i-am salutat pe cei rămaşi în încăpere şi am plecat către maşină. Jeremy şi Ryan au ieşit după mine. J s-a urcat la volan iar Ryan a venit lângă mine.
-da?
-ăăă,noapte bună
-noapte bună şi ţie Ryan,i-am spus tăios. apoi m-am urcat în maşină şi am închis portiera.
Ryan a rămas în urma noastră făcându-ne cu mâna. i-am răspuns scurt la rândul meu. maşina a pornit
pe drum nimeni n-a zis nimic. se simţea tensiunea. era imposibil să nu-ţi dai seama  că ceva se întâmplase.
de fapt,nu se întâmplase nimic de care eu să nu ştiu,însă Jeremy nu avea habar. drumul a părut foarte lung. când am ajuns în faţa blocului,J s-a dat jos şi mi-a deschis portiera - mi-nu-nat ! cum aveam să-i explic că s-a schimbat totul,sau că,de fapt,eu m-am schimbat.
am considerat că nu era cel mai bun moment să discut asta cu el. am ieşit din maşină . am mers amândoi până la uşa aparamentului meu. nu că aş fi vrut eu,dar el insistase.
-ăăă,noapte bună..
-noapte bună,Jeremy. ai grijă de tine.
îi dădusem de înţeles că nu vreau să rămână peste noapte
m-a sărutat apăsat şi a coborât. am descuiat uşa şi mi-am aruncat haina şi geanta pe fotoliu.
mi-am pus pe mine cămaşa de noapte şi m-am băgat în pat. am luat telefonul în mână şi am început să tastez : mâine eşti liber? aş vrea să ieşim puţin..doar noi doi. - send
n-a trecut mult timp şi am primit răspunsul : mâine? la ce oră? da,noi doi... s-a întâmplat ceva?
am început să tastez : bun,mâine pe la 3,la cafenea. vreau doar să vorbim - send.
am pus telefonul pe noptieră şi-am încercat să adorm. telefonul a vibrat . n-am putut să mă abţin şi am citit mesajul : cred că înţeleg ce se petrece. ne vedem mâine.
nu m-am obosit să-i răspund.. de fapt,nici nu aveam ce să-i mai spun.

13.

...trecuseră aproximativ patruzeci şi cinci de minute. încă eram în maşină. ce aveam de făcut? R şi J se prinseseră într-o discuţie despre maşini. nu avea rost să mă bag şi eu pentru că sunt total paralelă cu subiectele de genul.
dintr-o dată Jeremy s-a întors către mine
-şiii,te-ai cam plictisit,aşa e?
-ăăăă?
-în maşină...cât eu şi Ryan vorbeam despre maşini?
-aaa,ăăă,păi nu chiar. geanta unei fete e plină de tot felul de lucruri. mi-am găsit eu o ocupaţie.
-okay.nu mai e mult oricum
Jeremy mi-a făcut cu ochiul şi s-a întors pe locul lui. mi-am băgat din nou nasul în geantă şi cotrobăiam nerăbdătoare.

au trecut vreo cinci minute şi Ryan a oprit maşina. cei doi s-au dat jos şi R mi-a deschis portiera făcându-mi semn să ies.
nu ştiu pot să spun exact unde mă aduseseră cei doi,dar era un loc drăguţ. o căsuţă pe marginea unui lac. arăta destul de romantic în ciuda muzicii sălbatice dinauntru. l-am întrebat pe Ryan cine găzduieşte petrecerea şi mi-a spus că fratele lui. am decis cu toţii să intrăm.
atmosfera era destul de încinsă. toată lumea dansa. era plin de băutură iar fumul de ţigară era prea dens ! cineva trebuia să deschidă cel puţin două geamuri.
Ryan şi Jeremy m-au condus până la Charles,gazda petrecerii. seamănă mult cu fostul meu iubit,doar că trăsăturile sunt mai accentuate de timp. J. m-a luat de mână şi m-a întrebat dacă nu cumva vreau să dansez. nu l-am refuzat. vroiam să dansez,dar am şi profitat de ocazie ştiind că R ne privea.
eu şi Jeremy ne-am pierdut în mulţimea agitată. picioarele mele aveau multe de îndurat pe tocuri.
Ryan şi-a găsit repede o parteneră şi ni s-a alăturat. dansau aproape de noi şi din când în când privirile ni se intersctau. super ! ce putea fi mai drăguţ decât să dansezi cu cel mai bun prieten al fostului tău iubit,gândindu-te la acesta ? nimic. ştiu.

i-am spus lui J. că mă dor picioarele şi că am nevoie de odihnă. m-a însoţit până la canapea după care s-a dus la bar. s-a întors cu două pahare cu martini.
-nu-ţi ştiu gusturile,dar sper să-ţi placă...
-da,îmi place martini. mulţumesc.
i-am făcut din ochi şi i-am zâmbit prieteneşte. ne-am aprins fiecare câte o ţigară. mi-a spus că priveliştea e frumoasă şi m-a întrebat dacă nu vreau să fac o plimbare. am schiţat un gest către pantofii mei cu toc înalt. mi-a spus că prietena lui Charles are niste balerini. i-am spus că mi-ar fi de mare ajutor.
s-a dus repede până sus şi s-a întors cu o pereche de balerini negri şi foarte drăguţi. i-am încălţat şi am plecat la o plimbare alături de el.
deşi era târziu nu era răcoare. era numai bine şi luna se vedea drăguţ pe suprafaţa lacului.
ne-am aşezat amândoi şi m-a cuprins cu braţele. n-am ripostat.mirosea foarte bine şi nu era deloc un bărbat neatrăgător. din contră: cred că avea destul de multe admiratoare.


deşi părea ca trecuseră doar câteva minute,în realitate trecuseră vreo patruzeci şi ceva de minute. rămăseserăm îmbrăţişaţi,pe marginea lacului. a fost nevoie de un singur moment de sincronizare şi ni s-au intersectat privirile. avea ochii atât de blânzi încât puteai spune că sunt ai unui copil de vreo cinsprezece ani.
deşi semăna cu Ryan la înfăţişare,de parcă ar fi fost fraţi,cu siguranţă Jeremy era cu mult mai îndrăzneţ. şi-a aplecat capul către mine şi şi-a apăsat buzele pe ale mele.
nu ştiu cât a durat sau dacă ne privea cineva căci se auzeau tot felul de zgomote în spatele nostru,dar ştiu că nici mie şi nici lui nu ne-a părut rău.
ne-am ridicat amândoi şi până la uşa casei ne-am ţinut de mână asemeni unor copii. era drăgălaş.
când am intrat Ryan stătea pe canapea alături de fratele său. i-am dat drumul lui Jeremy văzând privirile curioase ale lui R. ne-am îndreptat către canapea şi ne-am aşezat alături de cei doi.
ne-am prins în discuţii deloc interesante. deja lumea se plictisise. mulţi plecaseră şi aproape că rămăsesem vreo 6 oameni. Ryan s-a ridicat de pe canapea şi a mers să conducă pe cineva la maşină.
Jeremy s-a dus la bar şi a mai adus două pahare de martini. când a vrut să se aşeze, Charles ne-a spus că merge sus şi ne-a zis că dacă vrem mai este o cameră liberă. i-am mulţumit şi J a dat din nou să se aşeze pe canapea dar i-am făcut semn să nu o facă. m-am ridicat şi eu şi i-am făcut semn să mă urmeze.
în timp ce urcam scările,Ryan intrase pe uşă văzând toată acţiunea. nu ştiu dacă ne-a urmărit sau nu,dar când ajunsesem în dormitorul liber nu era nimeni în urma noastră.
Jeremy a lăsat paharele pe noptieră şi ne-am aprins amândoi câte o ţigară. cu fiecare fum ne apropiam şi până am stins ţigările buzele lui erau iar pe buzele mele.
şi n-a rămas doar aşa. în câteva minute rămăseserăm fără haine şi .....

.....dimineaţă m-am trezit lângă Jeremy. el dormea. era atât de drăgălaş . m-am ridicat uşor din pat,m-am îmbrăcat cu cămaşa lui şi mi-am aprins o ţigară. am stat şi l-am privit dormind până s-a trezit. era destul de confuz,dar când m-a văzut şi-a arcuit buzele într-un zâmbet ştrengăresc şi mi-a şoptit "bună dimineaţa". i-am răspuns pe un ton la fel de cald şi i-am făcut semn să vină către mine. s-a ridicat din pat şi s-a apropiat. mi-a sărutat fruntea şi mi-a spus că el vrea şi cafea. şi-a luat jeanşii şi am coborât amândoi.
ce-i drept,mă simţeam ca la mine acasă,deşi nu ar fi trebuit. era o străină,dar faptul că J era lângă mine îmi dădea încredere.
m-a ţinut de mână până jos. acolo,la masă erau Ryan şi Charles savurând o cafea.
-bună dimineaţa, am spus lăsând capul în jos.
-bună dimineaţa şi vouă...se pare că cineva n-a dormit prea mult azi-noapte, ne-a spus Charles cu o voce ironică.
-ăăă,vrem şi noi cafea, m-a salvat Jeremy.
-sigur,e acolo, i-a spus Ryan făcând semn către bar.
m-am aşezat pe scaun şi l-am aşteptat pe Jeremy cu cafeaua. când a venit mi-a sărutat buzele apoi ne-am aprins amândoi câte o ţigară.
după ce am băut cafeaua,eu şi J ne-am retras pe motiv că trebuie să ne schimbăm. el a luat-o înainte iar eu am rămas pe scări încercând să prind o oarecare bucată din discuţia celor doi rămaşi.
Charles era netru,dar Ryan avea o notă de seriozitate în glas. am decis că nu merită să rămân să ascult şi am urcat în cameră.
Jeremy era îmbrăcat. mai avea nevoie de cămaşa care era pe mine acum,aşa că i-am dat-o. m-am îmbrăcat,m-am machiat şi m-am dat cu puţin parfum după care l-am sărutat pe Jeremy şi l-am rugat să mă ducă acasă. nu s-a împotrivit.
am coborât amândoi şi ne-am luat la revedere.
am urcat în maşina lui Jeremy (care, se pare că era de aseară acolo) şi am pornit la drum. către casă nimeni n-a spus nimic.
ajunşi în faţa blocului,am coborât. J. a coborât şi el. m-a sărutat de rămas-bun şi mi-a spus să am grijă de mine. am dat din cap că "da" şi am urcat.
am descuiat uşa,am pus geanta pe fotoliu şi m-am dus direct în dormitor. am luat pe mine cămaşa de noapte şi m-am aşezat în pat.
"somn uşor,M." - mi-am spus cu un zâmbet pe buze.




-Postare dedicată Piciului. Nu mă aşteptam să dedic vreo postare din această serie,dar i-o dedic ei pentru ca încă din primele "episoade" vroia ceva ca mai sus.
-Mulţumesc Mona pentru ideea "romantică".

12.

dimineaţă. nu mă uit la ceas. mă ridic din pat alene. azi nu am chef de nimic. iau totuşi telefonul în mână în drum spre bucătărie.observ că am două apeluri pierdute şi un mesaj. un apel de la o colegă de birou şi unul de la ?! Ryan ?!
am nevoie de două minute să mă dezmeticesc după care decid să citesc mesajul : " văd că acum dormi până târziu. îmi cer scuze dacă te-am deranjat. te rog,dă-mi un semn când poţi vorbi. R. " - poftim ?
pun telefonul pe masă,pun apa de cafea,aprind o ţigară şi iau telefonul de pe masă.
apelez- Ryan. îmi respinge. mă sună el.
-ăăă,neaţa.
-bună şi ţie,Ryan.
-ce faci? cum ai dormit?
-fac bine. am dormit foarte bine. tu? cu ce ocazie mă cauţi?
-păăi, ştiu că nu am mai vorbit de mult.,dar mă gândeam ...
-da?
-nu ai vrea să vii cu mine si cu Jeremy la o petrecere? o mică distracţie,nimic oficial,important sau mai ştiu eu ce.
-înţeleg..
-deci?
-păăăi,cred că da. la ce oră_ când?
-azi,la ora douăzeci .
-uhum. bine.
-vin să te iau la nouăsprezece cincizeci şi cinci.
-vii?
-ăăă,venim...
-bine. pe mai târziu.
nu aştept să-mi răspundă şi închid telefonul. îl pun pe masă,mă întorc şi termin de făcut cafeaua,iau o ţigară şi mă duc pe balcon. mă uit la ceas şi văd ca e ora treisprezece deja. cum mama naibii ?
stau pe balcon, învelită într-o pătură vreo două ore,fără motiv. îmi place să stau acolo. am "full view" către oraş şi îmi imaginez aşa multe lucruri în timp ce privesc oamenii. cine ce face,cu cine umblă,de ce râde persoana din colţ,de ce e băiatul blond în întârziere mereu ... şi plus că-s aşa multe întrebări... e frumos. n-aş împărţi cu nimeni bucăţica asta de fericire. cu nimeni ! egoism !

mă ridic într-un final şi mă îndrept către pat. las cana pe noptieră şi mă aşez. în minte mi se derulează imagini cu posibilele ţinute pe care aş putea să le port în seara asta.
o rochie? nuu,nu vreau.
fustă? nici de-asta !
pantaloni? de care?
mă ridic din pat şi merg în dressing. încep să caut. nimic nu-mi place. de fapt,nici nu ştiu de ce îmi fac atâtea griji. e doar o petrecere. mmmda !
după o oră de căutări găsesc ţinuta potrivită. skinny, black jeans,maiou negru simplu,o cămăşută albă cu dungi verzi, verticale şii pantofii negri cu tocul foarte înalt. ăăăh? fie.

e deja ora şaisprezece şi nu am nimic de făcut. să-l sun pe Ryan? nuu !
mă aşez din nou în pat. pun ceasul să sune la nouăsprezece douăzeci şi încerc să aţipesc.

---------------------------------------------------------------------------------------------

opresc alarma. mă ridic din pat şi merg direct la baie. revin în cameră şi încep procesul de pregătire. haine,machiaj,geantă,parfum şi tot ce îmi trebuie. aproape că nici mie nu-mi vine să cred că sunt gata. e nouăsprezece cincizeci şi trei şi sunt gata.
telefonul sună. sigur e Ryan. răspund.
-M. ?
-ăăă,R?...
-nu..
-Jeremy?
-da.
-mă gândeam eu.
-eşti gata?
-da.
-suntem jos
-cobor imediat.
-bine,te aşteptăm.
-okay.
închid telefonul. iau geanta,caut cheile,încui uşa şi cobor. afară mă aşteaptă cei doi în maşina lui Ryan. J. îmi deschide portiera şi îmi face semn să urc. mă conformez. el urcă în dreapta lui Ryan.
-deci? încotro?
-ai să vezi.
Ryan porneşte maşina. ne îndreptăm către o adresă necunoscută de mine. mă las pe baza lor. aflu de la Jeremy că avem de mers cam vreo oră,timp în care voi avea capul plin de idei...mi-nu-nat !

11.

...şapte şi patruzeci şi cinci. oh,vai ! aproape că am întârziat. arunc pe mine hainele pregătite de cu seară. mă machiez,iau geanta şi dau să ies din casă. mă uit încă o dată la ceas şi telefonul îmi spune că azi e sâmbătă.
las totul pe fotoliu şi merg pe balcon. îmi aprind o ţigară şi încep să rumeg toate ideile care-mi trec prin cap. de fapt,dacă mă gândesc bine,acum vreo 3 luni stăteam aici şi vorbeam cu el la telefon. da,au trecut 3 luni şi încă supravieţuiesc. de fapt,n-a fost mare scofală. m-am minţit singură o perioadă de timp,după care am început să mă canalizez pe ce e mai important.
n-a mai dat niciun semn de viaţă şi nici eu n-am mai încercat nimic.pur şi simplu am lăsat-o aşa cum era: moartă.
am avut destule tentative de a vedea ce face,dar până la urmă mi-am zis că aşa trebuie să fie.



după vreo 3 ţigări şi-o cafea tare mă hotărăsc să ies în oraş. îmi iau geanta,încui uşa şi plec.
pe drum,mă opresc la cafenea. intru şi îi cer Mariei o cafea. (şi ce dacă băusem una acasă?). mă aşez la locul meu şi-mi aprin o ţigară. imediat vine şi Maria cu cafeaua şi ne aşezăm la vorbă deşi ea era în timpul programului.
o întreb ce s-a mai întâmplat pe la cafenea. dintr-o vorbă în alta îmi spune că l-a văzut recent dar că era singur. nu trece mult timp şi personajul principal al discuţiei noastre îşi face apariţia în cafenea cu însoţit de un bărbat cam de-o vârstă cu el. se aşează la "masa noastră" . scot pachetele de ţigări,comandă două cafele şi par să fie prinşi într-o discuţie destul de aprinsă.
Maria îmi spune că îl ştie pe tipul de lângă Ryan. îmi dă câteva detalii despre el dar dintr-o dată se opreşte. neştiind ce se întâmplă,mă uit curioasă la Maria. ea îmi face subtil un semn cu capul arătând spre masa celor doi. se pare că Ryan şi prietenul lui se uitau la mine şi probabil eu eram subiectul lor . interesant.
Ryan îmi zâmbeşte. îi zâmbesc la rândul meu şi mă întorc la cafea. Maria pleacă să servească nişte clienţi nou-veniţi. aud ceva mişcare prin spatele meu până când simt o mână caldă pe umeri. mă întorc surprinsă şi observ că Ryan e acum lângă mine. nu se aşează. îmi spune că el şi prietenul lui ar dori să mă alătur lor.
decid să fac din ziua asta o zi mai puţin plictisitoare şi îi dau din cap în semn aprobator. îmi iau geanta şi îl urmez la masă. mă aşez lângă cel de care fusesem (sau mai eram) îndrăgostită. prietenul lui nu ezită să se prezinte.
-Jeremy...
-bună Jeremy. eu sunt M.
-da,ştiu. Ryan a avut bunăvoinţa să-mi povestească despre tine.
-presupun că ţi-a povestit tot,huh?
-depinde ce înţelegi prin tot..
-ăă,M,vrei o cafea? intervine Ryan agitat.
-da,mulţumesc.
Ryan se ridică de la masă şi merge să îi dea comanda Mariei. în timpul ăsta,Jeremy deschide tot felul de subiecte. pare destul de okay. prietenul său,cel mai bune se pare, se apropie de masă. nu pare prea încântat de faptul că eu şi Jeremy ne înţelegem...sau poate că e doar impresia mea.

...

seara decurge destul de frumos şi de bine. discuţii despre trecut,prezent,viitor,job,hobby,de toate. Ryan e foarte tăcut. mai mult stă şi ascultă discuţiile noastre. parcă nu e el. nu contează,nici eu nu mai sunt eu. acum sunt altcineva şi se pare că am intrat prea bine în pielea personajului.

ora douăzeci şi treisprezece. decid că e vremea să mă retrag. Ryan pare uşurat dar Jeremy pare destul de dezamăgit. dau să merg la bar să plătesc,dar J mă opreşte şi-mi spune că va plăti el pentru mine. R se aprinde ,dar reuşeşte să îmi zâmbească politicos.
îmi iau lucrurile,le spun la revedere celor doi dar înainte să plec trec pe la Maria.o rog să fie atentă la discuţiile celor doi şi să-mi spună mâine ce-a auzit. ea dă din cap în semn aprobator şi-mi face din ochi. îi mulţumesc şi îmi iau la revedere.
uşa cafenelei se închide în urma mea. plec către casă destul de încântată şi totuşi cu un gust amar. nu credeam că dacă îl voi revedea voi simţi fluturi în stomac.

ajung în apartament,arunc lucrurile,îmi iau cămaşa de noapte şi mă pierd în plapuma mare şi albă de pe pat.
noapte buna M, îmi şoptesc.


"el e Jeremy şi e cel mai bun prieten al fostului meu iubit,dar se pare că pe Ryan nu l-am uitat încă"




-Ştiu că am spus că seria se va termina la 10 "episoade" plus epilogul,dar se pare că întâmplările petrecute în ultima vreme mi-au deschis apetitul la scris şi mi s-a făcut dor de mica povestioară aşa că am decis să o continui.În caz de ceva,primele 10 episoade şi epilogul se găsesc în categoria "cafea cu lapte". Enjoy !

cum aş putea să nu?

mi-e dor. nu ştiu de ce,dar am un gol în stomac.

şi câteodată,golul ăsta se umple de fluturi de-ăia enervanţi.

nţ !

Buy me

îmi place să ascult întunericul. tu ce faci când simţi că nimic nu e la locul lui?