Pentru tine...
mi-e dor. poate nu-ţi vine să crezi.
îmi lipsesc atât de mult zilele alea când râdeam şi povesteam.
ne-am maturizat sau...te-ai maturizat prea devreme. nu mai eşti copilul pe care-l ştiam.
ce-au făcut cu fiinţa inocentă din tine?
ce-au făcut cu veselia aia neîntreruptă?
unde-au ascuns emoţiile pe care copilul din tine vroia să mi le împărtăşească?
de ce au fost atât de răi cu mine?
scriu rândurile astea şi-mi dau seama cât sunt de egoistă
sunt,nu?
nu vreau să accept că ai uitat de mine.
nu-mi place să văd că s-a răcit tot ce-a fost.
vreau să fie la fel.
o să mai fie?
îmi lipsesc îmbrăţişările tale calde şi cuvintele alea prosteşti care mă făceau mereu să mă simt bine.
aud tot felul de lucruri de la oameni fără sentimente şi mă dor.
sunt lucruri despre tine şi nu sunt bune deloc.
nu vreau să le cred,dar ştiu că sunt adevărate
şi mai ştiu că tot ce-a fost drăguţ voi păstra mereu
şi-mi voi aduce aminte de tine..de noi.
Rest in peace dear innocence.