sentimentele-s ciudate. unii se ataşează greu,alţii mai uşor...cert e că eu m-am ataşat uşor de tine. nu mi-a trebuit mult timp să ştiu că meriţi. o zi,două,o săptămână,o lună şi...poate că ar fi fost 2 luni.
regretele-s aşa de multe,încât n-ai idee. nu ştiu să-mi exprim trăirile decât cu ajutorul celor două cuvinte : te iubesc.
poate că ele n-au fost de ajuns şi că nu m-au ajutat în misiunea de-a te face să vezi că pentru tine era totul şi că tu însăţi erai totul.
fiecare secundă trece prin faţa ochilor şi-mi aminteşte de noi..de ce-a mai rămas. de fapt..nu mai e nimic. sunt doar eu,singur cu gândurile şi părerile de rău.
"n-am ştiut să am grijă de tine! am fost un fraier! " - îmi tot repet şi nu înţeleg ce-am făcut sau...ce nu.
cum aş putea acum să fac ce e bine când nu mai am niciun motiv? pot să dau timpul înapoi pentru... noi? aş vrea!
măcar să ştiu că te voi putea ţine în braţe câteva clipe,să te simt din nou şi să mai am cui să-i spun "te iubesc"; şi nu s-o spun doar de dragul de-a o spune,ci să o spun pentru că simt .
îţi mulţumesc pentru ce mi-ai dat. voi ţine pentru mine tot ce-ai lăsat în urmă!
te iubesc!
cu drag,(încă)al tău C
pentru Iepuraşul ăla mic şi adorabil pe care nu l-am mai văzut până acum atât de afectat.
bubu te iubeşte!
