Atatea lucruri prin care ti-am aratat ca tin la tine,atatea indicii.Dar degeaba,daca nu-ti spun,daca nu recunosc ce simt.
Si mi-e teama.Mi-e teama de reactia ta,mi-e teama de consecinte,mi-e teama. Mi-e teama sa nu devii rece,mi-e teama sa nu te departezi,mi-e teama sa nu-mi uiti numele usor,mi-e teama ca n-o sa mai vorbesc cu tine,mi-e teama ca n-o sa te mai vad...
De fiecare data cand te simt prin preajma,obrajii imi iau foc si ma fastacesc. Uit tot ce trebuie sa fac,sau ca trebuie sa particip la ceva; pur si simplu captezi toata atentia mea.
Ce n-as da sa nu mai fie atata distanta intre noi,ce n-as da sa te simt alaturi de mine,ce n-as da sa ma pierd in imbratisarile tale,ce n-as da sa fii al meu....
Mi-e greu sa imi exprim sentimentele direct,sa iti spun tot ce am pe suflet,sa-ti spun ca te iubesc.
Imi lipsesti,chiar mult si desi te vad din ce in ce mai des,tot mai mult imi lipsesti.
Iarta-ma! Stiu ca sunt o "prostuta" si-un "natarau",dar asta sunt eu,si asa voi fi.Am ramas aceeasi,sau cel putin in acelasi loc,cu aceeasi inima care bate pentru tine si care nu a incetat sa te iubeasca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu