Mai e o luna pana la minunatul eveniment. Ar trebui sa fiu oarecum entuziasmata..dar nu sunt. Am petrecut ceva timp azi,cu muzica buna si-o cana cu vin fiert in mana si m-am gandit la ce-o sa fie pe 16 luna viitoare.
La inceput am schitat un zambet,dar teama l-a sters repede de pe fata mea. Ma gandeam ce frumos o sa fie,inconjurata de cele mai dragi persoane,dar mi-am adus aminte faptul ca totusi cineva o sa lipseasca....Si n-ar conta atat de mult,dar ma mai gandesc si la reactiile altora. Gasisem la un moment dat o solutie,o portita de scapare,dar m-am gandit la consecinte...de fapt,nu pot sa le zic consecinte. N-ar fi urmari chiar atat de grave,si totusi ceva ma impiedica.
Sunt decisa in unele privinte,dar simt ca nu fac fata. Oricum,n-o sa fie nimic important; o sa fie doar o iesire "in familie". Nu mai vreau aglomeratie,tipete,rasete fortate,pupincurism. Vreau reactii sincere,afectiune si relaxare. E cam tot ce-mi doresc.
-Ma gandeam cat de repede au trecut astea doua saptamani-de cand am terminat vacanta si pana acum-si ce repede a venit ziua de 15,de care eram atat de entuziasmata. Parca urmatoarele 4 saptamani nu vor mai trece atat de usor. Sunt atatea si atatea de facut. Sunt planuri de realizat,calatorii,proiecte; nu stiu cum o sa reusesc sa le duc la capat.
Stiu sigur ca fetele ma vor sprijini si-mi vor fi alaturi,dar vreau siguranta. Vreau ca cineva sa-mi spuna "totul va fi bine,and I mean it",fara sa rada in hohote,fara sa o zica doar de dragul de-a o zice. Vreau seriozitate;macar pana pe 16. Vreau atat de multe si sunt dispusa sa ofer atat de putin;sau poate ca nu.
Nu conteaza. Sper totusi ca voi avea si momente de relaxare,ca cel din seara asta,in care sa pot reflecta la tot ce se va intampla. Pana pe 16 imi doresc multe seri petrecute cu-o cana cu ceai fierbinte in fata geamului,gandindu-ma,simtindu-ma bine pentru ca nu stiu ce se va intampla atunci....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu