Si uite cum se sparg,fara motiv, cuvinte de sticla,cuvinte care n-ar trebui sa doara. Ecoul suna daramat peste mintea mea. Constiinta-mi spune ca nu are sens sa fac toate astea dar ceva ma impiedica sa-i dau ascultare...De ce i-as da? Spune numai prostii.
Uite,uite ce-am facut.Nu,n-ai sa crezi cand ai sa vezi rezultatele sentimentelor mele si n-ai sa crezi ca eu am cauzat toate astea. Sau poate ca nu te intereseaza. Chiar,de ce te-ar interesa? Iti pasa? Nu cred...sau poate c-ar trebui sa te las pe tine sa raspunzi la intrebare dar stiu deja raspunsul.
N-o sa te las. Nu mai vreau sa vad imagini dure,neplacute.
Vreau doar sa-ti spun lucruri mici,care nu conteaza,care-mi aduc zambetul pe buze.
Vreau sa te fac sa-ti dai seama ca-mi pare rau pentru ca mi-am aratat adevarata fata si pentru ca nu mi-am tinut masca.
Si nu vreau sa ma opresc aici,nu vreau sa inchei insiruirea de cuvinte,nu vreau sa termin monologul,dar.....dar trebuie.
Parca-l inchei prea brusc. De-abia am inceput si-l si "arunc",dar nu-mi pasa.
Stiu ca nu te-a ajutat cu nimic,stiu ca nu te-a atins,dar poate ca-ntr-o zi,vei citi asta si-ti vei aduce aminte de mine: un copil prost,cu idei marete,cu prea multe vise dornice sa fie implinite,cu ganduri si imagini de nedescris.
A ta,Bubu
:o3
RăspundețiȘtergereCe frumusel :">