frig
şi-o răceala generala
fizic şi psihic
mă îndepărtez de tot ce-mi face rău
inclusiv de tine
şi de camera asta rece.
miercuri, 28 aprilie 2010
luni, 26 aprilie 2010
maşinării
maşinării peste tot
da,asta sunteţi; nu mai aveţi sentimente
gândiţi toţi la fel
de parcă v-aţi prostit
evoluţia asta a luat-o pe căi greşite.
nu aşa trebuia să fie.
ce ciudat...
duminică, 25 aprilie 2010
artistul din tine
înşiri cuvinte
şi apoi le dai viaţă.
literele se arcuiesc
pe liniile melodice
pe care le cânţi
cu aceeaşi măiestrie
cu care le scrii.
amesteci emoţii
şi exprimi sentimente
cu ajutorul creionului.
eşti un artist
care are toate artele
la mâna lui.
de aia te iubim.
postare pentru Trufa; mulţumim că exişti pişică!
crud
o clapă vibrează;
sufletul tău tremură
şi sparge pereţii imaginaţiei;
ai trecut peste gândurile mele
şi le-ai făcut praf
călcându-le în picioare
eşti un om fără regrete
şi fără sentimente.
crud.
sâmbătă, 24 aprilie 2010
ce-aţi păţit ?
o chitară sparge ecouri
sunetele fug
ochii se închid
nimeni nu mai crede
ce-aţi păţit cu toţii?
joi, 22 aprilie 2010
miercuri, 21 aprilie 2010
sau nu?
plouă; pic-pic
aşa-mi trec cuvintele prin minte
şi nu-mi mai pasă
m-am schimbat
sau nu?
cui îi pasă?
ţie oricum nu!
luni, 12 aprilie 2010
dacă...
dacă nu trebuie să fie aşa?
te-ai gândit că poate a mai rămas ceva
din sentimentele alea ascunse?
dacă trebuie să ne dăm seama?
crezi că a murit totul?
nu vrei să cauţi nimic din ce-a fost?
dacă trebuie să avem încredere?
poate că nu trebuie să mai fugim de noi înşine
ţi-e teamă de ce-o să iasă la iveala?
dacă cineva ne joacă o festă?
iar noi nu ne dăm seama
pentru că suntem prea ocupaţi să fim altcineva
dacă nu trebuie să se termine aşa?
ce-ar fi să facem loc căldurii
şi să nu ne mai ferim atât?
vineri, 9 aprilie 2010
ghici
hei,pişică
ghici cine te iubeşte!
ghici cine ţine la tine!
ghici cui îi e dor de-o îmbrăţişare
şi ghici cine vrea să-i pupi fruntea.
ghici cine vrea să fie alintată
şi ghici cine vrea să se strâmbe la tine.
hei pişică,eu sunt aia!
ciudăţel
mă uit la tine
şi-mi dau seama că tu
eşti genul de băiat
pe care l-aş iubi non-stop.
nu ştiu cum,dar eşti singurul care,
după atâta vreme reuşeşte
să mă scoată din ideile mele idioate.
e ciudăţel să văd că
cineva ca tine poate
să şteargă tiparul din capul meu.
eşti genul ăla de baiat pe care l-aş iubi mereu.
Geloziaa
Mă uitam azi peste nişte poze şi mi-am dat seama că eram geloasă,aşa că am decis să scriu despre gelozie,urmând să dedic postarea asta cuiva.
Gelozia...da,gelozia. E ceva natural. Gelozia este de fapt o combinaţie de emotii, de reacţii emoţionale, combinaţie care include frică, furie si anxietate. Deseori simţim gelozie atunci când ne este frică de pierderea cuiva drag.
Sau apare în genul ăla de faze când tipul ăla drăguţ din vecini iese la plimbare cu tipa care stă mai incolo; da,gelozia îşi face apariţia şi atunci. Te gândeşti că ai pus de mult timp ochii pe tip dar totuşi nu ai reuşit să ieşi cu el.
Cum te simţi când cel/cea mai bun/ă prieten/ă iese cu un/o alt/ă amic/ă?Acum poţi să spui că nu e nimic rău dacă iese o dată,de două ori... De fapt,dacă ar ieşi doar o dată ar fi ok,dar când ieşitul ăsta devine o obişnuiţă şi pe tine "te lasă baltă" nu prea mai e bine. Ei,şi atunci apare gelozia. Te gândeşti c-o să se apropie de acea persoană şi că n-o să mai fiţi best friends şi că o să se ducă totul.
Gelozia e bună...câteodată.N-aş putea să dau exemple acum pentru că nu îmi vine în minte niciunul,dar sunt şi cazuri în care e folositoare. Parcă te mai trezeşte la realitate şi îti arată că nu e totul aşa de roz cum credeai.
Se spune că gelozia e lipsa de încredere faţă de persoana pe care o iubeşti (luăm cazul unui cuplu); well,aici gelozia nu e constructivă pentru că,până la urmă,o relaţie "bună" se bazează pe încredere,respect,etc (n-am chef să enumăr toate chestiuţele necesare)
Ideea era că trebuie să ştim când să fim geloşi şi când să nu fim geloşi. Trebuie să avem încredere în oamenii la care ţinem,dar mai întâi trebuie să găsim oameni potriviţi la care să ţinem,nu să aruncăm cu încredere şi afecţiune peste tot.
Tu când mai simţi gelozie? Ce te determină cel mai tare să fii gelos?
(Postare dedicată Piciului. Ea ştie cel mai bine de ce am ales acest subiect. )
Gelozia...da,gelozia. E ceva natural. Gelozia este de fapt o combinaţie de emotii, de reacţii emoţionale, combinaţie care include frică, furie si anxietate. Deseori simţim gelozie atunci când ne este frică de pierderea cuiva drag.
Sau apare în genul ăla de faze când tipul ăla drăguţ din vecini iese la plimbare cu tipa care stă mai incolo; da,gelozia îşi face apariţia şi atunci. Te gândeşti că ai pus de mult timp ochii pe tip dar totuşi nu ai reuşit să ieşi cu el.
Cum te simţi când cel/cea mai bun/ă prieten/ă iese cu un/o alt/ă amic/ă?Acum poţi să spui că nu e nimic rău dacă iese o dată,de două ori... De fapt,dacă ar ieşi doar o dată ar fi ok,dar când ieşitul ăsta devine o obişnuiţă şi pe tine "te lasă baltă" nu prea mai e bine. Ei,şi atunci apare gelozia. Te gândeşti c-o să se apropie de acea persoană şi că n-o să mai fiţi best friends şi că o să se ducă totul.
Gelozia e bună...câteodată.N-aş putea să dau exemple acum pentru că nu îmi vine în minte niciunul,dar sunt şi cazuri în care e folositoare. Parcă te mai trezeşte la realitate şi îti arată că nu e totul aşa de roz cum credeai.
Se spune că gelozia e lipsa de încredere faţă de persoana pe care o iubeşti (luăm cazul unui cuplu); well,aici gelozia nu e constructivă pentru că,până la urmă,o relaţie "bună" se bazează pe încredere,respect,etc (n-am chef să enumăr toate chestiuţele necesare)
Ideea era că trebuie să ştim când să fim geloşi şi când să nu fim geloşi. Trebuie să avem încredere în oamenii la care ţinem,dar mai întâi trebuie să găsim oameni potriviţi la care să ţinem,nu să aruncăm cu încredere şi afecţiune peste tot.
Tu când mai simţi gelozie? Ce te determină cel mai tare să fii gelos?
(Postare dedicată Piciului. Ea ştie cel mai bine de ce am ales acest subiect. )
joi, 8 aprilie 2010
diferit
uhm,haide
nu vrei să fim diferiţi?
nu vrei să ne dezlipim de rutină
şi să fugim undeva?
n-ar fi drăguţ să ne prostim
şi să sărim în bălţi?
sau să mergem într-un alt oraş
şi să ne strâmbăm pe stradă
apoi să ne amuzăm pe seama oamenilor
care se uită urât la noi.
m-am săturat să spui
că nu poţi să faci ceva
pentru că nu vrei să vadă lumea.
nu,tu nu esti asa.
tu eşti altfel
şi vreau să arăţi tuturor
că tu eşti special.
miercuri, 7 aprilie 2010
Constat...
că nu eşti atât de indiferent pe cât credeam. Câteodată am impresia că vrei să te întorci la ce-a fost dar ceva te reţine. Câteva secunde eşti din nou tu,cel pe care l-am cunoscut,dar apoi te schimbi; o metamorfoză prea bruscă şi prea puternică pune stăpânire pe tine. Sau poate că aşa eşti tu acum şi poate că nu te mai cunosc; te-am cunoscut vreodată?
Oare m-ai lăsat vreodată să-ţi văd adevărata faţă?
Ai fost vreodată sincer? Da,cred că da; atunci când mi-ai spus că nu vrei să mă mai vezi.Dar în rest?
Ce-a fost atunci? Cine erai cu adevărat?
Cum rămâne cu sinceritatea de care erai mândru? Cum rămâne cu speranţele pe care le împrăştii la fiecare colţ?
Eşti atât de egoist! Nici măcar nu-ţi pasă de ce-ai lăsat în urmă după fiecare sărut,după fiecare despărţire.
Ai putea măcar să te uiţi înapoi şi să încerci să nu mai faci aceleaşi greşeli,dar eşti prea încrezător şi nu crezi c-ai putea să dai vreodată greş.
Dar nu vrei. Nu cred că ai de gând să te schimbi,prea curând.Păcat.
marți, 6 aprilie 2010
Ce-a fost...
Uite,stau acum în faţa calculatorului si mă uit la pozele de atunci. În toate acele ipostaze eram "noi", formam un întreg şi nu eram doar eu şi tu,atât de simplu.
Era frig dar noi nu simţeam asta. Poate era din cauza băuturii,deşi nu prea cred. Îmi treceam mana prin părul ăla des şi nu mai realizam unde sunt. Nu mai conta nimic în jurul nostru deşi nu eram singuri în întunericul adânc al nopţii.
Am vorbit de trecut...acum aş vrea să trec şi pe la prezent,să-mi amintesc cum e.
Prezentul...da,prezentul; nu e atât de rău pe cât credeam...De fapt,sunt chiar ok. Nu pot spune că mai simt ceva pentru tine,pentru ce-a fost,dar tot îmi e dor de tine şi voi rămâne mereu cu amintiri drăguţe din partea ta.
Ştii,n-am reuşit foarte uşor să trec peste toate clipele petrecute,mai ales când speram că din acea seara totul va fi ca la început; speram că-mi vei ierta greşeala şi nu vei merge pe ideea : ai avut o şansă şi-ai irosit-o.
Dar uite că ai facut tocmai opusul aşteptărilor mele. Atunci eram...distrusă? Nu..e un cuvânt destul de greu...Atunci cum eram? Cred că eram demoralizată,fără nicio speranţă şi credeam că nu voi mai fi la fel.
De fapt,nici nu am mai fost la fel. M-am schimbat,să ştii. Am devenit mai "pentru mine şi cei pe care-i iubesc" şi tu nu mai făceai parte din această categorie,deşi încă aveam o slăbiciune pentru tine. Mhm,acea slăbiciune încă o am,dar parcă nu e cum a fost odată.
Timpul mai şterge din unele chestii şi uite că la mine a funcţionat tura asta.
Ştiu că tu eşti bine acum şi-ţi vezi de viaţa ta,deşi continuăm să ne alintăm ca doi copii. Ştii prea bine despre ce vorbesc.
Acum am alte planuri pentru viaţa mea şi,din păcate,ele nu te includ şi pe tine,deşi,recunosc,mi-ar fi plăcut.
Ştii,de mult am vrut să-ţi spun ceva,dar am fost prea fricoasă. Te cunoşteam destul de bine,dar mă îndoiam că vei reacţiona aşa cum trebuie.
Până la urmă îţi voi spune,pentru că acum nu mai am nimic de pierdut;între noi nu e nimic mai mult decât o prietenie.
Da,să revin; să-ţi spun "secretul" : ai fost singurul băiat la care am ţinut cu adevărat. A fost ceva ciudat,diferit dar plăcut. De fiecare dată când îţi simţeam buzele nimic nu mai era la fel: sentimentele se accentuau,deveneau mai puternice; dar uite cum au sfârşit acele emoţii...scrise undeva,unde să le poată citi toată lumea,deşi ar fi trebuit să rămână ascunse tot restul vieţii.
Până la urmă,nu contează trecutul,ci prezentul.
Sper să fii bine.
A ta,Mona.
¤Pentru tine,nătărăule. Ţi-am promis că îţi dedic o postare.
Era frig dar noi nu simţeam asta. Poate era din cauza băuturii,deşi nu prea cred. Îmi treceam mana prin părul ăla des şi nu mai realizam unde sunt. Nu mai conta nimic în jurul nostru deşi nu eram singuri în întunericul adânc al nopţii.
Am vorbit de trecut...acum aş vrea să trec şi pe la prezent,să-mi amintesc cum e.
Prezentul...da,prezentul; nu e atât de rău pe cât credeam...De fapt,sunt chiar ok. Nu pot spune că mai simt ceva pentru tine,pentru ce-a fost,dar tot îmi e dor de tine şi voi rămâne mereu cu amintiri drăguţe din partea ta.
Ştii,n-am reuşit foarte uşor să trec peste toate clipele petrecute,mai ales când speram că din acea seara totul va fi ca la început; speram că-mi vei ierta greşeala şi nu vei merge pe ideea : ai avut o şansă şi-ai irosit-o.
Dar uite că ai facut tocmai opusul aşteptărilor mele. Atunci eram...distrusă? Nu..e un cuvânt destul de greu...Atunci cum eram? Cred că eram demoralizată,fără nicio speranţă şi credeam că nu voi mai fi la fel.
De fapt,nici nu am mai fost la fel. M-am schimbat,să ştii. Am devenit mai "pentru mine şi cei pe care-i iubesc" şi tu nu mai făceai parte din această categorie,deşi încă aveam o slăbiciune pentru tine. Mhm,acea slăbiciune încă o am,dar parcă nu e cum a fost odată.
Timpul mai şterge din unele chestii şi uite că la mine a funcţionat tura asta.
Ştiu că tu eşti bine acum şi-ţi vezi de viaţa ta,deşi continuăm să ne alintăm ca doi copii. Ştii prea bine despre ce vorbesc.
Acum am alte planuri pentru viaţa mea şi,din păcate,ele nu te includ şi pe tine,deşi,recunosc,mi-ar fi plăcut.
Ştii,de mult am vrut să-ţi spun ceva,dar am fost prea fricoasă. Te cunoşteam destul de bine,dar mă îndoiam că vei reacţiona aşa cum trebuie.
Până la urmă îţi voi spune,pentru că acum nu mai am nimic de pierdut;între noi nu e nimic mai mult decât o prietenie.
Da,să revin; să-ţi spun "secretul" : ai fost singurul băiat la care am ţinut cu adevărat. A fost ceva ciudat,diferit dar plăcut. De fiecare dată când îţi simţeam buzele nimic nu mai era la fel: sentimentele se accentuau,deveneau mai puternice; dar uite cum au sfârşit acele emoţii...scrise undeva,unde să le poată citi toată lumea,deşi ar fi trebuit să rămână ascunse tot restul vieţii.
Până la urmă,nu contează trecutul,ci prezentul.
Sper să fii bine.
A ta,Mona.
¤Pentru tine,nătărăule. Ţi-am promis că îţi dedic o postare.
joi, 1 aprilie 2010
aia
ghici ce mi-au spus pereţii;
mi-au spus că acum sunt ”aia”
ce zici? sună ciudat?
da,ştiu. aşa ziceam şi eu
ţi-aş spune nişte prostii
dar mi-e frică de tăcerea care-o să se aşeze din nou.
ştiu că n-o să mai spui nimic
ştiu c-o să intorci capul şi-o să pleci mai departe
şi totuşi vreau să te înfrunt.
ce spui? crezi că faci faţă?
până acum câteva zile eram a ta
acum ce? ai uitat,nu?
ştii ce? nu-mi mai pasă.
nu,deloc.
sunt ok. am uitat şi eu.
nu crezi?
păcat.
sper doar să fii bine
şi să-ţi aduci aminte că
odată,a existat un „noi”
jeleu?
azi am decis să te las baltă.
ţi-aş fi dat un jeleu ca să nu te superi
dar ştiu că nu-ţi pasă
aşa că păstrez jeleul pentru mine.
uite,camera mea miroase acum a tine
odată îmi plăcea parfumul,dar acum nu-l mai vreau.
cred c-am să mă mut
undeva unde să n-am adresă
ca tu să nu mă poţi găsi.
da,aşa voi face.
aşa,acum te las.
îmi iau punga cu jeleuri
şi plec.
o să-mi fie dor de tine,din păcate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)