Constat...

că nu eşti atât de indiferent pe cât credeam. Câteodată am impresia că vrei să te întorci la ce-a fost dar ceva te reţine. Câteva secunde eşti din nou tu,cel pe care l-am cunoscut,dar apoi te schimbi; o metamorfoză prea bruscă şi prea puternică pune stăpânire pe tine. Sau poate că aşa eşti tu acum şi poate că nu te mai cunosc; te-am cunoscut vreodată?

Oare m-ai lăsat vreodată să-ţi văd adevărata faţă?

Ai fost vreodată sincer? Da,cred că da; atunci când mi-ai spus că nu vrei să mă mai vezi.Dar în rest?

Ce-a fost atunci? Cine erai cu adevărat?

Cum rămâne cu sinceritatea de care erai mândru? Cum rămâne cu speranţele pe care le împrăştii la fiecare colţ?

Eşti atât de egoist! Nici măcar nu-ţi pasă de ce-ai lăsat în urmă după fiecare sărut,după fiecare despărţire.

Ai putea măcar să te uiţi înapoi şi să încerci să nu mai faci aceleaşi greşeli,dar eşti prea încrezător şi nu crezi c-ai putea să dai vreodată greş.

Dar nu vrei. Nu cred că ai de gând să te schimbi,prea curând.Păcat.