a fost

uite că s-a întâmplat. ştia că aşa va fi,dar spera că...nu acum. podeaua veche din camera hotelului uitat scârţâie sub greutatea paşilor tăi. te priveşte îndepărtându-te de el,lăsând înauntrul lui un gol. te întorci cu privirea pierdută către el şi vezi pe chipul lui dezamăgirea. îţi dai seama de ce-ai făcut şi îţi îndrepţi paşii către el. îi săruţi ochii înlăcrimaţi şi-i şopteşti ceva. 

el izbucneşte. tu îţî muşti buza,îi intorci spatele şi continui să te îndepărtezi. el nu reuşeşte să-ţi mai zică nimic. stă întins pe pat,cu privirea aţintită într-ul colţ respirând sacadat. 

te-ai oprit. acum e doar linişte între voi. îi simţi pulsul luând-o razna şi-i auzi inima zbătându-se. ştii că-i faci rău. mereu ai ştiut şi erai conştientă că odată şi odată aşa se va termina. 

deschizi uşa cât de încet poţi şi păşeşti afară. vocea i se sparge de barierele dintre realitate şi visare. nu-ţi mai pasă. ai decis că odată ce  părăseşti acea cameră,părăseşti şi viaţa lui.

ţi-ai promis că nu vei mai simţi milă. 

vrei să fii independentă,rea şi nepăsătoare. 

postare dedicată arbinei.