şi-a trecut

tot timpul ne spunem că dacă vine ceva greu vom reuşi să trecem peste. doar că sunt unele obstacole care refuză să se dea deoparte aşa de uşor. o despărţire,un deces sau poate o ceartă mai aprinsă,toate sunt dificile şi în primele momente crezi că vei înnebuni sau că vei ceda presiunii. ştii că vor trece,sau cel puţin speri,dar nu eşti sigur. semnele lăsate sunt parcă prea adânc imprimate şi vrei să vină cineva să-ţi fure amintirile dureroase şi să le arunce undeva de unde nu vor putea să evadeze şi să te găsească,imprimându-se din nou in mintea ta.

aprentele sunt vizibile de cele mai multe ori şi,oricât ai incercă să le ascunzi nu-ţi iese mereu. zeci de priviri se întorc acum către tine,parcă mai ascuţite,pregătite să atace. întrebări pe care nu vrei să le auzi îţi sunt puse şi vrei să ţipi şi să spui lumii întregi că tot ce-ţi doreşti e să nu-ţi mai aminteşti de zilele astea,ci doar de momentele trecute,în care totul ţi se părea perfect; poate chiar ciudat.

e vremea să învăţăm să trecem peste toate piedicile cu capul sus şi să râdem de noi înşine,spunându-ne cât de copii am fost,lăsând unele lucruri să ne afecteze.

pentru Katie. uite,ţi-am mai dedicat încă o postare,urâtule!

Later edit : http://ohmniaforeveryone.blogspot.com/2010/07/inutil.html - mulţumesc mult !