dragă V.

totul a început anul trecut..sau nu. de fapt,totul a început acum câţiva ani;ştii şi tu,atunci când eram încă nişte fiinţe mici şi nu ştiam să facem prea multe diferenţe. ţii minte cum stăteam seri întregi şi povesteam? mai ştii cum râsetele noastre spărgeau limitele nopţii şi făceau vecinii să iasă la geam?

da,pe atunci erau doar lucruri infantile,copilării prosteşti. acum am crescut şi,cred eu,ne-am maturizat.

tu nu mai eşti acelaşi băieţel ştrengar,ci eşti mult mai mult. şi totuşi ti-ai păstrat zâmbetul; zâmbetul ăla pe care-l vedeam de fiecare dată când vroiai ceva. slăbiciune!

iar eu nu mai sunt copila prostuşă şi ofticată. mi-am dat seama că nu totul se rezumă la un amărât de final de joc,ci mai degrabă cum joci pe tot parcursul acestuia.

parcă n-a trecut atât de mult timp şi parcă totuşi mi se pare o veşnicie. ştii şi tu ce greu e fără persoana pe care o iubeşti lângă tine. sau nu ştii?

certuri peste certuri,în fiecare noapte,ne-au apropiat şi ne-au distanţat. chiar vroiai asta? eu nu! şi îmi dau seama că sentimentul de regret încolţeşte undeva în mintea mea. ştiu că nu e bine ce-am făcut,dar speram că le vei putea repara tu pe toate. vroiam sprijin şi simţeam că tu mi-l poţi oferi. poate că m-am înşelat,sau poate că nu. 

un lucru e sigur: după mult timp,mi-ai arătat că poţi să iubeşti de două ori în viaţă. mulţumesc şi totuşi poţi să iei înapoi "învăţăturile" atâta timp cât nu vei avea de gând să le aplici.

aş încheia altfel,dar ţin să-ţi spun că am trecut peste toate lucrurile rele şi pentru care ar fi trebuit să te iert.

"nu poţi să te superi pe cineva dacă îl iubeşti".

cu drag,

a ta L.

pentru tine,Lorica. te iubesc!