o plajă goală aşteaptă îndrăgostiţi care să privească răsăritul. mare îşi sparge valurile de singurătatea-i inevitabilă.
scoicile se sfărâmă din cauza nepăsării şi-a dorului. nisipul transpiră sub soarele palid şi picături de sânge se scurg din cerul roşiatic,pictând vise.
faci primii paşi şi intri în peisajul părăsit,dar nu-ţi găseşti locul.
clipele trec prin faţa ochilor revizuindu-ţi întreaga viaţă. vrei să dai timpul înapoi,dar ştii că n-o să poţi face asta niciodată. regrete peste regrete se preling pe tâmplele tale şi ochii trădează deprimarea ascunsă undeva în tine.
buzele ţi se strâng într-o linie subţire şi fruntea ţi se încreţeşte. simţi adierea zilelor care te-au părăsit şi-ţi dai seama că parul ţi-e plin de nisip. muşchii feţei se relaxează şi schiţezi un zâmbet.
ştii că trebuie să pleci.timpul te presează ca de obicei. secundele ţipă să nu întârzii.
săruţi marea,îmbrăţişezi nisipul şi-ţi iei adio.
câţiva paşi rămân imprimaţi pe malul mării,acolo unde apa ruginită şi sărată nu poate ajunge.
priveşti pentru ultima dată înapoi şi promiţi că te vei întoarce anul viitor.
şi asta pentru că mai e puţin şi ne părăseşte şi vara lâsând loc toamnei :(.
încă o dată am fost inspirată de piesa pe care am găsit-o la Td pe blog. mulţumeesc!
De două ori mândră:">:))
RăspundețiȘtergere