câte ceva...

praful de pe ochii mei s-a transformat în noroi şi-mi atârnă greu pe pleoape. rujul de pe buze s-a uscat şi se scutură ori de câte ori îmi bate inima. culoarea din obraji mi s-a scurs pe unghii. cuvintele mi se par inutile şi,pe lângă asta, nici nu am cum să le rostesc; corzile vocale s-au moleşit şi nu vor să mă mai asculte.
e mai uşor să tastez un mesaj decât să zic tare şi răspicat ce îmi trece prin minte. de fapt,când tastezi un mesaj nimeni nu poate să-şi dea seama dacă minţi; vocea nu poate să-ţi tremure,nu?
orele au început să treacă mai greu şi nu-mi dau seama dacă e din cauză că lipseşte ceva sau dacă aşa treceau de fapt şi înainte,doar că nu îmi dădeam seama.

nici nu-mi amintesc de câte ori mi-am promis că o să repar totul,dar parcă de fiecare dată se mai strică ceva. fiecare chiţibuş îmi dă planurile peste cap şi asta mă calcă pe nervi.

vacanţa asta a trecut prea repede şi n-am reuşit să fac nimic "memorabil"; poate doar să "dezmembrez" câteva lucruri cu care ar fi trebuit să am grijă.
promit că data viitoare voi fi mai resposabilă.