...şi mâna ei mirosea dulce a ţigară

Da,asa este:mana ei mirosea dulce a tigara,desi nu fumase,desi isi dorea asta. Zilele acestea au fost prea bune pentru a nu le incununa cu niste valuri dense de fum de tigara. Placerea pe care o simtea inauntru era incompleta fara tutun. Cu ochii atintiti pe geam si cu gandul la cocktailul acela apetisant savurat peste zi,era pierduta. Cu toate ca fetele tipau si radeau in jurul ei,ea nu reactiona. Era ca intr-o transa,lipsita de orice fel de simt.Poate ca ii lipseau mult cei de acasa,poate ca era din cauza oboselii sau poate doar ca ii era dor de tine. In lipsa ta,orice fel de drog ar fi fost bun,dar tot nu s-ar fi ridicat la nivelul acela de placere.

In mintea ei era un ghem de fire incurcate,fiecare fir fiind cate o amintire. In toate aceste zile,adunase atatea amintiri,atatea cuvinte,atatea sentimente,atatea emotii. Fiecare figura ii parea cunoscuta sau,mai rau, fiecare figura iti semana tie intr-o oarecare masura. Avea palpitatii si mainile ii tremurau cand vedea pe cineva in care te regasea. Nici o cafea n-ar fi facut-o sa tremure asa,nici macar o tigara fumata in graba,fiind presata de timp,nimic. Doar gandul ca te-ar putea vedea intr-un oarecare fel o infiora si o bucura in acelasi timp.

Si cate ganduri nu avea cu fetele,sa caute,sa cumpere,sa fumeze,sa bea,sa uite de tot, sa isi traiasca viata,sa uite de tine si sa fie fericita. Dar nu.A renuntat hotarata,la toate pentru ca nu vroia sa isi distruga viata tocmai de pe acum. De ce sa faca toate acestea? De ce sa-si innece gandurile in rauri de bautura? De ce sa isi innaduse sentimentele in nori de fum? Nu merita.
Plimbarile lungi si friguroase prin C si apoi plimbarile cu tramvaiul au ajutat-o sa-si revina. Rasete,voie buna,poze,flash-uri,tipete,bucurie,toate astea o inconjurau pe tot parcursul calatoriei si uneori chiar le dadea atentie,sau poate chiar le traia alaturi de persoanele din jur.

Si statea cu ochii pe geam,uitandu-se la oamenii ce treceau pe strada,dar la fiecare statie de tramvai,parca se rupea dintr-un vis,dintr-o lume a ei si se uita unde trebuie sa coboare. Picioarele ii spuneau ca trebuie sa mai stea,sa nu coboare,dar inima ii spunea ca trebuie sa exploreze,sa cunoasca lucruri si oameni noi.Toata lumea se uita ciudat la ea,de parca n-ar fi fost de pe pamant.Poate ca nu arata tocmai normal,si fata ei nu arata ca este "pe pamant",dar faptul ca toata lumea se holba la ea o deranja. Era stanjenitor si incepea sa mearga din ce in ce mai repede,sa grabeasca pasul pana avea sa alunece si sa se impiedice

"Oh,gheata nenorocita!"

S-a ridicat si si-a continuat drumul cu privirile atintite asupra ei. Si-ar fi dorit sa nu fie atatea,si-ar fi dorit sa se mai potoleasca din oameni,si sa se inchida niste ochi,dar nu se putea. Si,mai greu,erau atatia ochi care semanau cu ai tai. Si atunci cand ii zarea ramanea pe loc,se uita fix si apoi intorcea capul dupa persoana ce-i purta. Nu era drept.

Din nou a grabit pasul,sperand ca nu va mau cadea . Si asa a si fost,n-a cazut. Inca 5 minute cu priviri asupra ei,si ar fi scapat. "Casa" ei era aproape,si in curand avea sa se simta bine,in largul ei,fara sa se teama ca va vedea din nou ochii tai,la altcineva.
Zapada,gheata,viscol,frig,nu putea sa mearga si mai repede decat o facea deja,pentru ca ar fi putut sa cada,din nou.Si ce mai conta? S-a lasat in voia sortii si a inceput sa alerge. Alerga ca o nebuna,inconjurata,incoltita de ochii curiosi ai lumii,strivita de ganduri,presata de emotii.

In sfarsit,dupa toata alergatura,a ajuns aproape de casa. Obrajii ii erau rosii-rosii si inima ii batea ca si cum ar fi vrut sa ii sara din piept.A scos cheia; nu nimerea interfonul pentru ca mainile ii tremurau. A reusit intr-un final sa deschida usa.A urcat in fuga pana la 2. A bajbait din nou pe la clanta,pana a reusit sa descuie si usa asta. In sfarsit era acasa. Se simtea in largul ei.

S-a dezbracat repede,si-a aruncat hainele pe unde a apucat si a deschis intai laptopul.A fugit in bucatarie sa puna apa la fiert. S-a intors la pc sa verifice cine e online dar tu nu erai. A plecat si-a lasat pc-ul neglijat. S-a dus la bucatarie si a asteptat sa fiarba apa. A fiert; si-a luat o cana mare in care a turnat 2-3 pliculete de ciocolata calda,apoi a turnat apa si-a luat cana, a plecat in dormitor,a iesit pe balcon si s-a asezat la geam. Cu aburii iesind din cana cu ciocolata sorbea cate putin,ca sa nu se arda. Stia ca dupa asta avea sa urmeze o alta zi,la fel de grea.

De-acum se lasase noaptea. Cana era goala si ea era amortita,cu privirea pe geam,cu gandul la tine si cu frica de ziua de maine...Ii era dor de tine,ii era frica de ce va urma.