s-a întâmplat

n-am crezut că se poate întâmpla. totul era simplu,fără nicio implicaţie până când tu ai început. îmi tot repet că e greşit,că tot ce spui tu nu e adevărat,dar e inevitabil. până la urmă sunt un copil şi toţi copiii sunt creduli.

încerc să mă descarc şi să-ţi spun,dar e riscant. sunt atât de multe lucruri pe care aş vrea să le clarific. de unde să deduc eu ? de ce nu mă ajuţi?

sunt persoane în jurul meu pe care nu aş vrea să le rănesc,dar îmi vreau binele. poate că va fi...sau poate că nu.

şi totuşi..cuvintele pe care mi le înşiri spun altceva; maschează tot ce nu trebuie aflat şi lasă la suprafaţă doar ceea ce ar trebui să cred...

vreau să ştiu tot. vreau să îmi spui că nu e doar imaginaţia mea ci simţi şi tu. 

vreau să mă asiguri că totul va fi bine şi nimeni nu va avea de suferit după toate astea.

s-a întamplat...era inevitabil şi tu sigur ştiai asta!

pentru Piciul meu. ţi-am promis că îţi voi mai dedica o postare atunci când voi avea inspiraţie. acum că mi-ai povestit tot ce trebuia să aflu,ţi-am dedicat una.

te iubesc.

cred că melodia asta se potriveşte...oarecum.