epilog

au trecut câteva zile de la ultimul "eveniment" important. îmi e dor de el. câteodată stau pe balcon şi aştept să sune telefonul. să fie el. să-i răspund şi să înceapă să-mi spună că îi lipsesc. dar n-o să o facă. ştiu asta deja. ştiam care va fi alegerea lui de mult.
serile în care nu citesc îmi amintesc de dimineţile petrecute la cafenea şi de vocea lui. îmi e dor să bem cafea cu lapte împreună. de la acel "incident" n-am mai dat pe la cafenea. sunt puţine zile în care ies şi încerc să uit ,dar de cele mai multe ori mă îngrop în amintiri,acolo unde e şi el,de altfel.
am încercat să îmi revin,dar probabil că perioada de "vindecare" durează destul de mult.
am înţeles,sau cel putin mi-am dat silinţa să înţeleg că aşa trebuia să se termine...
mă gândesc de foarte multe ori la ce mi-a spus şi tind să cred că multe lucruri au fost spuse doar aşa...şi tot îmi e dor. câte nopţi am pierdut la telefon şi câte cuvinte drăguţe au fost. acum au rămas doar în amintiri. drăguţ.

dar e timpul să trec mai departe. e vremea să îmi văd de viaţă şi să încerc să o fac mai bună. nu este nici primul şi nu va fi nici ultimul care va face aşa. cine ştie..poate voi face şi eu. oricum,nu vreau să gândesc prea departe. aparţin prezentului. mă încarc pe cât posibil cu doze de optimism pe care încerc să le folosesc. sper doar să-mi reuşească. am început să gândesc pozitiv..cred.


în orice caz,ţin să-i mulţumesc pentru momentele drăguţe şi vreau să ştie că îmi lipseşte.

...aşa se încheie una dintre poveştile vieţii mele.

M.