sâmbătă, 11 decembrie 2010

10.

*lucrurile au luat-o razna în ultima vreme şi am observat asta destul de târziu. viaţa a luat întorsături ciudate şi cam urâţele. mi-am luat câteva palme la care nu m-aş fi aşteptat,dar am presupus că totul e în mâna cuiva are ştie de ce se întâmplă toate astea. au fost destule nopţi în care nu am adormit decât după câteva ore în care m-am gândit la ce voi face cu viaţa mea,dacă vreau să schimb ceva,sau daca voi reuşi să fac ceva şi pentru mine. dar au fost şi nopţi în care nu-mi puteam lua gândul nici măcar o secundă de la el şi ştiam că nu e bine ce se întâmplă şi că ceva nu e în regulă cu mine,cu treaba asta.
mi-am dat seama că,oricât aş încerca ar fi mai bine să o las baltă. ştiam că va fi dureros..într-un fel sau altul,dar credeam că e cel mai bun lucru pentru mine,aşa că într-o noapte mi-am pus planul la punct. următoarea zi mi-am luat înima în dinţi şi...



...zece patruzeci şi trei. mă trezesc la auzul telefonului. nu mă uit la apelant,ci doar răspund somnoroasă. e Ryan. îmi spune să ies la cafea. îl rog să-mi dea timp să mă pregătesc,având în vedere că abia m-am trezit. înţelege. închid telefonul şi bag capul în pernă.
doisprezece fără zece. mă trezesc. mă uit la ceas şi o iau razna. agitată mă duc şi-mi caut haine. fac un duş. mă îmbrac. pe la vreo două fără ceva sunt gata. îl sun. îmi respinge şi mă sună. răspund. stabilim ora la care să ne întâlnim la cafea. decidem că e bine în zece minute. închid. îmi caut telefonul,cheile,ţigările,bricheta,banii şi actele. le arunc pe toate în geantă.
ies din apartament,încui uşa şi plec către cafenea. nu mai eram atât de grăbită şi puteam observa oamenii care treceau pe lângă mine. unii se schimbaseră de când nu îi văzusem.
ajung la cafenea. e deja la masă. Maria se îndreaptă cu două cafele către el. le lasă pe masă şi pleacă. intru. îi fac din mâna Mariei. îmi zâmbeşte. mă duc la masa unde se afla Ryan. îl salut. încerc să fiu distantă. mă aşez. scot ţigările şi aprind una.
el îmi observă comportamentul şi înceacă să deschidă un subiect. sunt seacă şi pe un ton grav îi sugerez că..
-trebuie să vorbim,Ryan.
-sigur,orice. spune,ce se întâmplă..?
-se întâmplă destul de multe.
-cum ar fi?
-cum ar fi treaba asta care se petrece. adică...nu e nimic..serios
-crezi?
-aşa mi se pare. o singură dată mi s-a părut destul de serios şi atunci "iubitule" ai stricat totul.
-ăăă...ea...?
-da,ea. ştie că eşti aici? ştie cu cine eşti? pot să jur că nu are nicio idee.
-da,aşa e. nu ştie unde sau cu cine sunt..i-am lăsat un bilet destul de sumar..şi sper doar să nu sune...e tot ce pot face.
-acum da,dar ai fi putut evita asta. şi ştii bine
-dar am crezut că ar fi mai bine. nu ştiam ce va fi sau dacă voi fi capabil să simt ceva...pentru tine.
-ah,aşa stă treaba,nu? de fapt,cred că ai făcut o alegere bună.
-de ce spui asta?
-pentru că,până la urmă,ea e mult mai bună pentru tine decât aş fi fost eu vreodată .
-nu e adevărat.."mi-ai demonstrat de multe ori că locul meu e lângă tine şi nu lângă ea",dar înţelege-mă...
-te înţeleg perfect,crede-mă. şi eu aş fi ales,la fel ca tine,ce e bun pentru mine.
-cum poţi să...?
-haide,să fim realişti,Ryan..e mult mai bine aşa,ţi-e mult mai bine aşa.
-poate...sau poate că nu. nu ştiu. mi-e greu şi mie,să nu crezi că îmi e uşor...
-da,îmi imaginez...ideea e că...asta nu mai poate continua aşa.
-adică..?
-adică...se termină totul cu mine sau cu ea..
-de ce mă pui să fac asta?
-dah,da,scuze. de fapt,treaba stă cam aşa : s-a terminat. totul. îţi mulţumesc pentru tot ce-a fost şi pentru că mi-ai dat şansa să mă gândesc şi la altceva în afară de serviciu.
-adicăă..M..ăă
-da Ryan,se termină aici. la revedere.
nu l-am mai lăsat să spună nimic. am scos banii pentru cafea şi i-am pus pe masă. mi-am luat ţigările şi le-am băgat în geantă. în tot acest timp el se uita la mine cu o privire goală. vroiam să-i sar în braţe,să-l sărut şi să-i spun că totul va fi bine,dar nu puteam.
si totuşi am lăsat geanta pe masă şi m-am apropiat de el. i-am luat faţa în mâini şi l-am sărutat.prima şi ultima dată. apoi mi-am muşcat buza,mi-am luat lucrurile şi am plecat.
uşa cafenelei s-a închis în urma mea. nu m-am dus acasă. am mers către un parc din apropiere. m-am aşezat pe o bancă şi mi-am aprins o ţigară pe care am fumat-o printre lacrimi.
mi-am tot repetat că va fi mai bine aşa şi am rămas acolo până când a început să se înnopteze. am plecat către casă fumând toate ţigările până la ultimul fum.
am ajuns în apartament. am deschis laptopul,am conectat boxele şi am dat muzica tare. m-am schimbat în nişte haine comode şi m-am aşezat în pat.
am sperat că voi adormi mai devreme decât am făcut-o data trecută.



"el a fost Ryan şi buzele lui aveau un gust bun pe buzele mele"

4 comentarii: