3.2.3.4.2-2-4? îhî...

n-o să mă mai lungesc şi nici n-o să dau explicaţii sau indicaţii. o să fie atât de  simplu încât nimeni n-o să-şi dea seama despre ce vorbesc. ce bine !

o amintire,două,trei...cam asta a rămas. totul îmi trece prin faţa ochilor şi îmi dau seama că am fost fericită de multe. am trăit multe momente în care radiam de bucurie şi nu mă prefăceam. mulţumesc !
au trecut toate acum şi ştiu că era inevitabilă "schimbarea" dar speram să fie poate...mai încolo.
îmi lipseşte tot ce a fost,dar de acum e prea târziu.

voi încerca să nu pară totul atât de brusc. sper doar să-mi iasă.

forgive me. TMB.

îmi place poza. nu ştiu dacă are neapărat legătură cu postarea. hâh.

n-o să răspund la nicio întrebare legată de conţinutul,mesajul şi însemnătatea acestei postări.

sigur.

aparenţele înşeală. speram doar să fie...altfel. I was wrong.

ea

pentru început..personajul meu e unul real,sau cel puţin,povestea e adevărată. ei îi voi spune G. e un "nume" ales oarecum la întâmplare.de fapt, are ceva legături cu ce-i place ei şi cred că ar fi destul de greu de descifrat personajul aşa.

ea e G şi e o persoană curajoasă. e împăcată cu multe lucruri şi îmi da impresia că este o fiinţă foarte puternică, şi asa şi este. pe lângă bucuria pe care o emană neîncetat (şi să fiu sinceră,nu ştiu de unde are atâta), G e ambiţioasă,dar şi posesivă şi de cele mai multe ori geloasă. e modelul tipic de copil-matur îndrăgostit,care ar face orice pentru sufletul pereche. ştie să-şi canalizeze dragostea,dar ştie şi când să spună Stop (sau poate că...nu?).
G e de cele mai multe ori optimistă. în ultimul timp,însă,câteva firişoare de pesimism i s-au instalat în căpşor şi nu mai pleacă de acolo. daca ar sta acolo,în mintea ei,pur şi simplu,fără să fie activate ar fi tare bine,dar,vezi tu, ele nu au astâmpăr şi îi cam dau bătăi de cap. tot ele,firişoarele o împing către lucrurile extreme. nu de puţine ori m-a speriat,însă totul s-a dovedit a fi bine până la urmă.

G e genul de persoană fără regrete (de cele mai multe ori) şi e şi genul de persoană care nu pierde nicio clipă stând (şi aici mă refer la faptul că trăieşte absolut orice moment).
G este îndrăgostită acum şi lucrurile nu merg prea bine de cele mai multe ori şi am impresia că "el" nu face nimic ca să îmbunătăţească starea asta. e puternică şi admir asta. sper doar să fie aşa tot timpul şi să nu se înmoaie din cauza lui.

ea e G. îmi place cum gândeşte şi de foarte multe ori mă inspiră.

eu..

sunt o laşă. nu stiu din ce motive spun asta,nu sunt foarte sigură pe mine (şi ştiu că sună ca dracu) dar pur şi simplu asta simt.cred că tot ce mă înconjoară e mult mai curajos decât mine. de fapt,toată neîncrederea asta şi toată starea asta de laşitate a pornit de la L - mi-a demonstrat că are ceva curaj,şi nu un curaj oarecare,ci unul nebunesc.

sunt o fricoasă şi mi-e teamă de multe,dar mai ales de moarte,şi câteodată îmi pare rău pentru că,până la urmă, e ceva inevitabil.

sunt o alintată. poate pentru că sunt singură la părinţi,sau poate că pur şi simplu aşa sunt eu. naşpa.

sunt o mincinoasă,şi cea mai folosită minciună este "sunt bine". de cele mai multe ori ascund ce n-ar trebui să ascund şi încep să cred că...pierd.

sunt o naivă. încă mai am multe de învăţat.

sunt posesivă şi geloasă. două defecte mari. încerc să nu fie foarte vizibile,dar câteodată îmi scapă. sunt sigură că nu numai mie mi se întâmplă.

sunt o visătoare şi cât de curând cineva o să mă trezească la realitate,şi sunt foarte sigură că nu într-un mod drăguţ,ci mai degrabă va fi un mod brutal. aiurea

sunt neatentă. trist.

sunt doar un copil (şi totuşi...nu) în capul căruia se amestecă zilnic idei greu de descifrat. sunt atât de multe litere,încât unele reuşesc să se ascundă dupa altele şi astfel,nu mai pot să fac puzzle-ul. tre să-mi facă cineva ordine pentru că eu nu-s în stare.

eu...îmi voi pierde minţile într-o bună zi :)

ăăăă

vreau o cafea !

epilog

au trecut câteva zile de la ultimul "eveniment" important. îmi e dor de el. câteodată stau pe balcon şi aştept să sune telefonul. să fie el. să-i răspund şi să înceapă să-mi spună că îi lipsesc. dar n-o să o facă. ştiu asta deja. ştiam care va fi alegerea lui de mult.
serile în care nu citesc îmi amintesc de dimineţile petrecute la cafenea şi de vocea lui. îmi e dor să bem cafea cu lapte împreună. de la acel "incident" n-am mai dat pe la cafenea. sunt puţine zile în care ies şi încerc să uit ,dar de cele mai multe ori mă îngrop în amintiri,acolo unde e şi el,de altfel.
am încercat să îmi revin,dar probabil că perioada de "vindecare" durează destul de mult.
am înţeles,sau cel putin mi-am dat silinţa să înţeleg că aşa trebuia să se termine...
mă gândesc de foarte multe ori la ce mi-a spus şi tind să cred că multe lucruri au fost spuse doar aşa...şi tot îmi e dor. câte nopţi am pierdut la telefon şi câte cuvinte drăguţe au fost. acum au rămas doar în amintiri. drăguţ.

dar e timpul să trec mai departe. e vremea să îmi văd de viaţă şi să încerc să o fac mai bună. nu este nici primul şi nu va fi nici ultimul care va face aşa. cine ştie..poate voi face şi eu. oricum,nu vreau să gândesc prea departe. aparţin prezentului. mă încarc pe cât posibil cu doze de optimism pe care încerc să le folosesc. sper doar să-mi reuşească. am început să gândesc pozitiv..cred.


în orice caz,ţin să-i mulţumesc pentru momentele drăguţe şi vreau să ştie că îmi lipseşte.

...aşa se încheie una dintre poveştile vieţii mele.

M.

10.

*lucrurile au luat-o razna în ultima vreme şi am observat asta destul de târziu. viaţa a luat întorsături ciudate şi cam urâţele. mi-am luat câteva palme la care nu m-aş fi aşteptat,dar am presupus că totul e în mâna cuiva are ştie de ce se întâmplă toate astea. au fost destule nopţi în care nu am adormit decât după câteva ore în care m-am gândit la ce voi face cu viaţa mea,dacă vreau să schimb ceva,sau daca voi reuşi să fac ceva şi pentru mine. dar au fost şi nopţi în care nu-mi puteam lua gândul nici măcar o secundă de la el şi ştiam că nu e bine ce se întâmplă şi că ceva nu e în regulă cu mine,cu treaba asta.
mi-am dat seama că,oricât aş încerca ar fi mai bine să o las baltă. ştiam că va fi dureros..într-un fel sau altul,dar credeam că e cel mai bun lucru pentru mine,aşa că într-o noapte mi-am pus planul la punct. următoarea zi mi-am luat înima în dinţi şi...



...zece patruzeci şi trei. mă trezesc la auzul telefonului. nu mă uit la apelant,ci doar răspund somnoroasă. e Ryan. îmi spune să ies la cafea. îl rog să-mi dea timp să mă pregătesc,având în vedere că abia m-am trezit. înţelege. închid telefonul şi bag capul în pernă.
doisprezece fără zece. mă trezesc. mă uit la ceas şi o iau razna. agitată mă duc şi-mi caut haine. fac un duş. mă îmbrac. pe la vreo două fără ceva sunt gata. îl sun. îmi respinge şi mă sună. răspund. stabilim ora la care să ne întâlnim la cafea. decidem că e bine în zece minute. închid. îmi caut telefonul,cheile,ţigările,bricheta,banii şi actele. le arunc pe toate în geantă.
ies din apartament,încui uşa şi plec către cafenea. nu mai eram atât de grăbită şi puteam observa oamenii care treceau pe lângă mine. unii se schimbaseră de când nu îi văzusem.
ajung la cafenea. e deja la masă. Maria se îndreaptă cu două cafele către el. le lasă pe masă şi pleacă. intru. îi fac din mâna Mariei. îmi zâmbeşte. mă duc la masa unde se afla Ryan. îl salut. încerc să fiu distantă. mă aşez. scot ţigările şi aprind una.
el îmi observă comportamentul şi înceacă să deschidă un subiect. sunt seacă şi pe un ton grav îi sugerez că..
-trebuie să vorbim,Ryan.
-sigur,orice. spune,ce se întâmplă..?
-se întâmplă destul de multe.
-cum ar fi?
-cum ar fi treaba asta care se petrece. adică...nu e nimic..serios
-crezi?
-aşa mi se pare. o singură dată mi s-a părut destul de serios şi atunci "iubitule" ai stricat totul.
-ăăă...ea...?
-da,ea. ştie că eşti aici? ştie cu cine eşti? pot să jur că nu are nicio idee.
-da,aşa e. nu ştie unde sau cu cine sunt..i-am lăsat un bilet destul de sumar..şi sper doar să nu sune...e tot ce pot face.
-acum da,dar ai fi putut evita asta. şi ştii bine
-dar am crezut că ar fi mai bine. nu ştiam ce va fi sau dacă voi fi capabil să simt ceva...pentru tine.
-ah,aşa stă treaba,nu? de fapt,cred că ai făcut o alegere bună.
-de ce spui asta?
-pentru că,până la urmă,ea e mult mai bună pentru tine decât aş fi fost eu vreodată .
-nu e adevărat.."mi-ai demonstrat de multe ori că locul meu e lângă tine şi nu lângă ea",dar înţelege-mă...
-te înţeleg perfect,crede-mă. şi eu aş fi ales,la fel ca tine,ce e bun pentru mine.
-cum poţi să...?
-haide,să fim realişti,Ryan..e mult mai bine aşa,ţi-e mult mai bine aşa.
-poate...sau poate că nu. nu ştiu. mi-e greu şi mie,să nu crezi că îmi e uşor...
-da,îmi imaginez...ideea e că...asta nu mai poate continua aşa.
-adică..?
-adică...se termină totul cu mine sau cu ea..
-de ce mă pui să fac asta?
-dah,da,scuze. de fapt,treaba stă cam aşa : s-a terminat. totul. îţi mulţumesc pentru tot ce-a fost şi pentru că mi-ai dat şansa să mă gândesc şi la altceva în afară de serviciu.
-adicăă..M..ăă
-da Ryan,se termină aici. la revedere.
nu l-am mai lăsat să spună nimic. am scos banii pentru cafea şi i-am pus pe masă. mi-am luat ţigările şi le-am băgat în geantă. în tot acest timp el se uita la mine cu o privire goală. vroiam să-i sar în braţe,să-l sărut şi să-i spun că totul va fi bine,dar nu puteam.
si totuşi am lăsat geanta pe masă şi m-am apropiat de el. i-am luat faţa în mâini şi l-am sărutat.prima şi ultima dată. apoi mi-am muşcat buza,mi-am luat lucrurile şi am plecat.
uşa cafenelei s-a închis în urma mea. nu m-am dus acasă. am mers către un parc din apropiere. m-am aşezat pe o bancă şi mi-am aprins o ţigară pe care am fumat-o printre lacrimi.
mi-am tot repetat că va fi mai bine aşa şi am rămas acolo până când a început să se înnopteze. am plecat către casă fumând toate ţigările până la ultimul fum.
am ajuns în apartament. am deschis laptopul,am conectat boxele şi am dat muzica tare. m-am schimbat în nişte haine comode şi m-am aşezat în pat.
am sperat că voi adormi mai devreme decât am făcut-o data trecută.



"el a fost Ryan şi buzele lui aveau un gust bun pe buzele mele"

9.

dimineaţă deja? mă trezesc. mă uit la ceas. doisprezece şi şapte minutee?! mă ridic repede din pat. mă duc în bucătărie şi-mi fac o cafea pe care nu o beau. mă fâţâi prin casă vreo două trei ore până când decid că nu sunt în starea necesară pentru a petrece ziua singură,în casă. mă îmbrac . în câteva minute sunt deja la cafenea. intru şi mă aşez în acelaşi loc. monotonie. cer un ceai de căpşuni. nu vreau ţigări azi şi nici cafea. mă apuc de butonat telefonul. Maria vine şi începe să mă ia la vorbă.încep să-mi revin. îşi ridică ochii şi după expresia feţei presupun că el a intrat iar . mă uit şi văd că e singur. se aşează lângă mine. încerc să nu mă uit la el.
-bună...
casc ochii şi mă uit în ochii lui.
-bună.
-ce faci,M?
-bine,tu?
-ăă,bine. sigur eşti bine?
-da,de ce nu aş fi?
-bei ceai şi nu ai nicio ţigară aprinsă. nici măcar nu ai scos pachetul pe masă.
-da,nu am chef nici de ţigări şi nici de cafea astăzi.- îi zâmbesc ironic
-ăăă..bine.
îi cere Mariei cafea. îşi aprinde o ţigară. încearcă de mai multe ori să deschidă subiecte. la început îi răspund dezinteresat. apoi încep să mă pierd în discuţii. iar.
ajungem,aşa cum făceam de multe ori,la subiecte nepotrivite ca....ea. îi cer să-mi dea detalii. se fâstâceşte. începe să-mi spună ...să-mi povestească şi până la urmă decidem că,deşi s-a întâmplat asta,ar fi bine să rămânem prieteni. optimist lucru.
ne întindem până seara la vorbă. deşi rămăsesem doar amici,asemeni unor copii de 2 ani ce făceau pacturi,începea să apară din nou acea scânteie. bum.

seara se încheie frumos şi parcă nimic nu se întâmplase. mă roagă să îl las să mă conducă. sunt de acord. plăteşte el cafelele pe care le băuse şi ceaiul meu.
plecăm din cafenea.
pe drum vorbim şi mă ia de mână. nu ştiu cum să reacţionez. decid că e mai bine să zâmbesc şi să o las aşa.
ajungem în faţa blocului. îmi iau rămas-bun. îi sărut obrajii.
îmi zâmbeşte cald.
urc în apartament. mă duc pe balcon şi încep să meditez...


"el e Ryan şi uite că,poate totuşi..."

8.

...nouă şi douăzeci de minute. mă trezesc destul de bine. e ultima zi pe aici. încep să îmi strâng lucrurile. caut telefonul. nu ştiu unde l-am pus. mă apuc de cătutat prin toată camera. într-un final îl găsesc,auzindu-l cum sună. mă uit la cine apelează : Ryan. nu răspund,dar nici nu resping. îl las pe el să închidă singur. termin de făcut bagajul şi decid că ar fi bine să fac o plimbare. mă îmbrac şi plec
merg pe strada pe care era amplasat hotelul. de-a lungul ei erau atât de multe magazine şi buticuri încât credeam că nu aş fi reuşit să intru în toate nici măcar într-o săptămână.
ajung în dreptul cafenelei. intru şi mă aşez pe un scaun înalt de lângă tejghea. cer o cafea cu lapte. "Maria" mi-o aduce. îmi aprind o ţigară. mă pierd printre gânduri.
termin ţigara. mai am cafea aşa că îmi mai aprind o ţigară. îmi sună telefonul. mă uit şi văd că e şeful de tura asta. îi răspund. îmi spune să mă grăbesc. plecăm. închid telefonul,sting ţigara,plătesc cafeaua şi plec.
ajung la hotel.urc,iau bagajul şi cobor . urc în maşină şi pornesc spre casă. rămân cu privirea aţintită spre geam..."măcar am băut o cafea..sau jumate"

ora şaisprezece şi şaptesprezece minute. maşina mă lasă în faţa blocului. şoferul îmi duce bagajul până în apartament. îi mulţumesc şi apoi pleacă. încui uşa. fac un duş şi mă îmbrac. îmi iau geanta,încui uşa şi plec.
ajung la cafenea. intru şi mă aşez nepăsătoare la locul meu de lângă tejghea. îi cer Mariei o cafea cu lapte ca de obicei. scot telefonul şi pachetul cu ţigări pe masă. aprind una şi Maria mă ia la vorbă.
din subiect în subiect ajungem şi la el. ştiam că nu ar fi trebuit să fac asta,dar i-am povestit tot ce se întâmplase. până la urma nu mai conta...
termin de povestit şi văd că ezită un moment. o întreb ce se întâmplă. începe să-mi povestească ce s-a întâmplat zilele trecute,cât am fost plecată. rămân blocată. câte lucruri...Maria ezită din nou.
o întreb şi de data asta ce are. face un semn discret spre uşa cafenelei. mă întorc uşor. îl văd. zâmbeşte. lângă el e ea. par mai mult decât fericiţi.
mă întorc către Maria. îmi simt ochii umezi. Maria îmi dă un şerveţel şi mă îmbărbătează spunându-mi că poate că e mai bine acum. încerc să o ascult,dar nu reuşesc.
îi urmăresc pe cei doi. se aşează la masa la care stătusem eu cu el acum câteva zile. Maria se duce să ia comanda. mă uit după ea,până ajunge la masă.
privirile ni se intersectează. el lasă capul din instinct apoi îşi ridică privirea din nou. încearcă să-mi explice oarecum,dar oricum n-aş înţelege..
mă întorc la cafeaua mea. o termin. îmi iau lucrurile,îi plătesc Mariei şi îi las bani şi pentru comanda celor doi.
mă uit la el. îi arunc un zâmbet prietenesc. nu-mi mai răspunde la zâmbet în acelaşi fel în care obişnuia să o facă.
ies şi uşa cafenelei se închide în urma mea.
nu mă uit în urmă. mă duc acasă.
ajung în apartament. mă schimb şi mă bag în pat. nu-mi mai trebuie nimic.
încerc să adorm.



"el e Ryan şi acum are pe altcineva"

7.

....nu ştiu cât e ceasul. e a doua dimineaţă în care nu-l văd. îmi lipseşte.
azi voi fi pe fugă iar. sunt multe treburi de rezolvat. sper doar să nu dureze mult şi să nu fiu extenuată. aş putea să-l sun. doar nu doarme. e la cafenea şi bea cafeaua aia bună.
iau telefonul în mână,caut numărul şi apelez. nu îmi răspunde la primul apel. sun din nou. nici la al doilea. mai stau zece minute şi apelez a treia oară. îmi răspunde somnoros. îşi dă seama că sunt eu şi încearcă să se dezmeticească.
-ce faci? eşti bine? întreb oarecum îngrijorată.
-ăăă,da,sunt bine. n-am răspuns pentru că...ăăăă...
-dormeai
-da,dormeam.
-cum de nu eşti la cafenea?
-am avut ceva treabă aseara cu o companie şi a trebuit să lucrez până târziu,aşa că nu m-am mai trezit devreme. plus că nici nu aveam cu cine să stau de vorbă...tu lipseşti.
-da,aşa e. păi,sper că a mers bine toată treaba cu serviciul.
-daaa,a mers mai mult decât bine. am obţinut..... - şi s-a pierdut în detalii. ne-am întins la vorbă cam vreo jumătate de oră,deşi eu nu prea aveam timp,dar urma să găsesc o scuză pentru minutele pierdute. ştiam că mă voi descurca,aşa că deschideam noi subiecte. vroiam să aflu tot ce făcuse. îmi era dor de el.
îmi lipseau toate obiceiurile de dimineaţă şi toate ţigările fumate împreună cu el la cafenea.

-şii,tu eşti bine?
-da,eu sunt bine. mai stau aici doar mâine şi poate că dacă ajung mai devreme acasă avem timp să ieşim.
-păăăi,daa,dar ştii că..s-ar putea să am din nou ceva treabă cu acea companie şi mai bine nu-ţi promit...
-aah,înţeleg,nu e nicio problemă. avem timp.
-mulţumesc M! mersi că înţelegi. eşti aşa o...
"iubitule,haide,ce tot faci ? te lungeşti prea mult la vorbă cu şeful. hai în pat"
-ăăăă?
-păi M,să-ţi explic...ştii..
-aaa,te cheamă compania. înţeleg..din nou. nu e nicio problemă.
...
-păi,te las. ai treabă multă. poate mai obţii ceva,cine ştie,nu?
-haide M...eu..
-păi,mai vorbim..sau..mă rog. cine ştie. ah,încă ceva...invitaţia nu mai e valabilă. o zi bună Ryan.
-M,stai,trebuie să-ţi ex....

şi am închis telefonul. simţeam furie şi milă pentru mine în acelaşi timp,deşi ştiam că nu am niciun drept. de abia îl cunoşteam şi totuşi...parcă.. cui îi mai păsa de acum? îşi făcuse o "iubită" şi ea era acolo,în patul lui deja.
am stat cinci minute şi m-am gândit la "scena" la care participasem şi abia după ce am conştientizat cu adevărat am izbucnit în plâns.
imediat după asta,şeful a sunat să mă certe. mi-a zis să încerc să vin mai repede la întâlnirea de afaceri. n-am putut să-i spun prea multe cuvinte printre lacrimi. tot ce mi-a ieşit a fost un "da" după care am închis telefonul şi am izbucnit din nou în plâns.
parcă totul mersese mult prea bine...

am încercat să-mi revin şi să mă pregătesc pentru ce venisem aici. în jumătate de oră eram gata. noroc că aveam hainele pregătite deja.
am ieşit din camera de hotel apoi am părăsit clădirea.
în drum spre locaţia unde trebuia să ajung am văzut o cafenea asemănătoare cu cea din oraş. pentru un minut m-am holbat pur şi simplu la ea. apoi mi-am continuat drumul. îmi luasem multe şerveţele la mine. ce naiba?! puteam fi mai dură de atât.
m-am îmbărbătat singură şi mi-am zis că e o prostie din care nu merită să plâng. mi-am revenit cât de cât.
am ajuns la destinaţie şi am dat tot ce am putut uitând de incident pentru câteva ore.

seara am revenit în camera de hotel şi mi-am aprins o ţigară. am stat pe balcon până când mi s-a făcut somn. am mers în cameră şi m-am aşezat pe pat. mi-am strâns picioarele la piept şi am încercat să adorm...


"el e Ryan şi nu ştiu cum a putut să facă asta"

6.

....ora două şi ceva. nu pot să dorm. e prima dimineaţă în care voi rata întâlnirea cu Ryan. parcă nu-mi mai vine să fac nimic. mă gândesc doar la el. ce ciudat... mi-a întors viaţa într-un mod atât de brutal,când nici măcar nu mă aşteptam.

*
ora zece douăzeci şi trei. mă urc în maşina care mă va duce departe de el pentru câteva zile. sper să aibă cafea cu lapte măcar la fel de bună cum este la cafeneaua de aici.


*
deja e seară. e nouăsprezece şi nouăsprezece minute. toată ziua am fost pe fugă,ba acolo,ba acolo. n-am avut timp de mult-dorita cafea. mi-e dor de Ryan. oare ce face? oare îşi mai aminteşte de mine?



*
 e deja ora douăzeci şi trei şi vreo cinci minute. stau pe balconul camerei de la hotel. am vedere bună spre oraşul ăsta mare. încă mi-e dor de el.
iau telefonul şi tastez cu greu " sper că eşti bine. vroiam să te anunţ că am ajuns cu bine şi să-ţi spun că-mi lipseşti. ps: azi n-am băut cafea,dar sunt sigură că aici nu e la fel de bună ca acolo."
deschis uşa balconului şi arunc telefonul pe pat. aprind o ţigară. mă pierd printre luminile oraşului. telefonul sună. e mesaj. îl citesc "mă bucur că eşti okay. azi ţi-am dus dorul la cafenea. eu sunt bine. mi-e dor de tine şi sper să treacă mai repede astea 3 zile. "
mă bucur că nu m-a uitat..încă. îmi bate inima ca unui copil. îh,nu din nou. încep să tastez " da,şi eu sper să treacă. vom recupera cafelele pierdute. promit. " - send.
arunc din nou telefonul pe pat. începe să sune din nou. e Ryan. de data asta nu e mesaj. răspund.
vorbim timp de o oră. încheiem cu nişte urări de noapte bună destul de drăgălaşe.
mă arunc pe pat. visez cu ochii deschişi. somnul mă fură încet. mă las dusă de val. mă inundă nişte sentimente drăguţe.
mă aşez într-o poziţie confortabilă şi închid ochii.


"el e Ryan şi deja..."

5.

....cinsprezece şi treizeci de minute. am destul timp să mă aranjez..cred. oricum nu voi fi acolo la şaisprezece fix. trebuie să întârzii,nu?
mă aşez să-mi fac părul. nu-mi iese din prima. nici din a doua încercare. ajung să pierd treizeci de minute doar cu părul. eh,mă descurc eu.
şaisprezece şi cinci minute. caut telefonul. îi dau mesaj "întârzii puţin. voi veni. M" . peste două minute primesc mesaj înapoi "nu te grăbi. am tot timpul la dispoziţie. R" . zâmbesc. revin la acţunile mele. încerc să mă grăbesc.
reuşesc într-un final să termin. sunt gata. mă uit la ceas. şaisprezece douăzeci şi unu . ouh! dau ochii peste cap,ies,încui uşa şi mă grăbesc la cafenea.

intru şi-l văd aşteptând pe canapea. nu avea nici cafea şi nici vreo ţigară aprinsă. îhm! ceva nu e bine.
-bună.
îmi zâmbeşte. îmi pun hainele pe capanea şi dau să mă aşez. îmi face semn să merg lângă el şi să nu stau în faţa lui aşa cum făcusem până acum. mă conformez. mă aşez şi-i fac semn Mariei să aducă două cafele.
scot din geantă pachetul de ţigări şi îi ofer şi lui. nu mă refuză.
aprindem ţigările şi aşteptăm să vină cafelele. niciunul dintre noi nu spune nimic.
Maria se îndreaptă către masa noastră. lasă ceştile şi pleacă. deschidem  nişte subiecte la îndemână. ne pierdem printre cuvinte. ne apucăm de povestit tot felul de întâmplări.
ajungem până în extrema relaţiilor. îmi spune totul. mă întreabă şi pe mine. îi spun tot ce poate fi spus. nu am de gând să ştie prea multe despre mine...momentan.
aduce în discutie prima dată când ne-am văzut. povestim amândoi reacţiile care s-au petrecut înauntrul nostru. ne amuzăm. parcă am fi doi copii.
timpul trece şi se face aproape ora nouăsprezece.
îmi cer scuze şi îi spun că aş vrea să mai stau,dar chiar trebuie să plec. încearcă să mă facă să mai pierd câteva minute
reuşeşte. rămân în cafenea până la ora nouăsprezece şi zece când ies pe uşă însoţită de el. se oferise să mă conducă. am acceptat.
mergem până la bloc. îi sărut obrajii şi îmi iau la revedere. îmi zâmbeşte la fel de politicos ca de fiecare dată. poate puţin mai dulce de tura asta.
înainte să intru în bloc îi spun că mâine nu voi veni la cafenea de dimineaţă,şi probabil nici următoarele două dimineţi.. plec în alt oraş şi mă întorc abia peste 3 zile.
se uită la mine cu o oarecare tristeţe în ochi. îmi spune să am grijă de mine.
dau din cap în semn că da. îi zâmbesc din nou,de data asta călduţ.
intru în bloc. uşa se închide în urma mea.


"el e Ryan şi presimt că-mi va fi dor de el!"

4.

...şase patruzeci şi nouă. mă ridic din pat. merg şi-mi caut haine. mă pregătesc să plec. mă uit la ceas şi realizez uimită că tot procesul mi-a luat doar douăzeci de minute. nu contează. mai mult timp pentru el..ăăă,mine. mă încalţ. închid uşa şi am grijă să o şi încui. cobor. merg lejer. am timp destul. 

intru,dar de data asta nu mă mai aşez la locul meu de lângă tejghea. mă duc direct la masa la care am stat cu o zi în urmă şi îl aştept.

Maria mă observă. mă întreabă din priviri dacă vreau cafea şi îi fac semn să pună două;îl văzusem deja intrând. se aşează lângă mine. zâmbeşte politicos. îi întorc gestul. primim cafelele. luăm câte o gură apoi fiecare îşi aprinde câte o ţigară. mă întreabă dacă nu vreau şi eu dunhill. îl refuz şi îi explic de ce. întelege că mi se face rău şi îşi cere scuze. îi zâmbesc şi îmi face cu ochiul.

începem o nouă discuţie care pare interminabilă. ajungem la două cafele. subiectele captează atenţia amândurora. Maria ne schimbă scrumiera de vreo câteva ori,dar de fiecare dată când ea o face,el îi zâmbeşte. politicos sau nu,simt că umblă câteva furnici pe mine. 

şapte şi treizeci şi opt de minute. doar atât a trecut? mai am ceva timp. 

el mai comandă o cafea. mă întreabă dacă doresc şi eu una,dar îi spun că-mi ajunge. Maria îi aduce cafeaua. de data aceasta el nu-i mai zâmbeşte. ea vede şi pleacă uşor dezamăgită.

trec alte 10 minute cufundate în discuţii aprinse. argumente pro şi contra asupra unor subiecte cât de poate de banale.

mă uit la ceas şi văd că e deja opt şi două minute. mă panichez. încep să mă fâstâcesc. îmi iau lucrurile în grabă. mă aplec să-i sărut obrajii. îmi iau la revedere şi plec.

uşa se închide în urma mea.

pe drum primesc un mesaj.îl citesc "dragă M,la ora şaisprezece fix voi fi la cafenea. te aştept"

îmi muşc buza.grăbesc pasul. ajung la clădirea firmei unde lucrez şi intru. şeful îmi arată ceasul şi-mi spune că ar trebui să nu mai întârzii. mă fâstâcesc încercând să-i dau nişte explicaţii,dar pleacă lăsându-mă vorbind. 

se întoarce apoi către mine şi-mi face cu ochiul rostind în şoaptă numele lui : Ryan . îi zâmbesc ruşinos. se întoarce şi îşi continuă drumul către biroul său. mă aşez la biroul meu şi mă gândesc ce voi purta astăzi la ora şaisprezece.

"el e Ryan şi începe să-mi placă!"

3

e deja a doua zi când mă trezesc mai devreme special pentru el ...şi pentru cafeaua mea cu lapte. mă îmbrac. vreau ceva maro. găsesc prin dulap ceva drăguţ,mă dau cu rimel (mi-am cumpărat). îmi iau lucrurile şi plec în grabă.după ce cobor scările îmi amintesc că nu am încuiat uşa. urc până la apartament şi o încui. plec către cafenea.

şapte şi douăzeci şi unu. intru şi mă duc direct la locul meu. îmi las lucrurile,îi cer Mariei o cafea cu lapte,ca de obicei. aprind o ţigară. deja acţiunile mele sunt cunoscute.cel puţin Maria mi le poate spune. de când l-am observat,ea se uita cam ciudăţel la mine şi a început să fie atentă la tot ce mişcam. îhh.

mă uit către masa lui. lipseşte. las ţigara în scrumieră şi o privesc fumându-se singură. mai iau câte o gură de cafea din când în când. ochii îmi fug către locul unde ar trebui să fie. e acolo. şi acum..se uită către mine. zâmbesc involuntar. îmi zâmbeşte. 

îmi concentrez  atenţia asupra cafelei. s-a răcit. mă uit din nou înspre el. nu-l mai văd..unde? deodată îl văd venind spre mine. simt că obrajii îmi iau foc. eram puţin cam mare să roşesc,dar...

se aşează. 

-o cafea cu lapte,Maria.

mă blochez. îmi aţintesc privirea în pământ.

-mulţumesc Maria. ah,încă o cafea pentru domnişoara. văd că nu mai are. cum îi place ei.

îmi ridic ochii,mă uit la el cu o privire întrebătoare şi el dă din cap afirmativ. mă uit la Maria şi-i spun 

-o cafea cu lapte,ca de obicei...

îmi fac curaj şi-l privesc în ochi. deschid primele subiecte la îndemână. facem cunoştintă. 

încet-încet ajung să îl descopăr. mă roagă să ne mutăm la o masă. îmi iau lucrurile şi mă uit la ceas din întâmplare. şapte şi cincizeci şi şapte. mă panichez. de ce timpul trece atât de repede în momentele astea? duuh! 

îmi dau ochii peste cap şi îi explic că trebuie să plec la serviciu. mă trage de limbă şi află unde lucrez. scoate telefonul. caută un număr în agendă. apelează. vorbeşte. 

în tot acest timp îmi găsesc fel de fel de ocupaţii stupide. termină de vorbit la telefon.

-am vorbit cu Domnul S.,şi azi ai liber. 

mă uit mirată la el. nici măcar nu mă cunoaşte. de ce ar face asta?

îmi observă privirea. mă linişteşte. îmi explică cum stau treburile. mă calmez. 

deschide subiecte. vorbim timp de vreo două ore şi ceva. 

zece şi un sfert. comandăm amândoi câte o cafea. ne aprindem câte o ţigară şi ne pierdem iar în conversaţii.

* 

mă uit din nou la ceas. doisprezece şi şapte minute. ce am putut vorbi atâta timp? mă uit la el . are ochii atât de pătrunzători. acum au culoarea cafelei din ceaşca mea. mă blochez.îmi ia mâna în mâinile sale. nu ştiu ce să fac. e devreme. prea devreme. încerc să-i spun asta,dar nu pot. ceva mă împiedică. 

iau uşor mâna din mâinile sale pe motiv că vreau să beau cafea. îmi sting ţigara. îi explic că trebuie să ajung acasă. îmi cer scuze. îmi spune că mă înţelege şi că mă aşteaptă mâine tot aici. îmi cere numărul de telefon şi i-l scriu cu tuşul de ochi pe un şerveţel gălbui de pe masă.

mă ridic. îmi iau lucrurile. mă aplec să-i sărut obrajii. îmi iau la revedere. plec şi uşa se izbeşte în urma mea.

cine ştie ce-mi rezervă viitorul?

"el e Ryan şi adoră cafeaua cu lapte!"

2.

...e deja şapte şi reuşesc să mă trezesc motivată de întâmplarea de ieri. mă ridic din pat şi mă apuc de toate treburile de dimineaţă. parcă nimic nu stă bine pe mine. nici măcar părul nu se aşează şi tocmai azi mi s-a terminat rimelul.
ce noroc,nu?
se face şapte şi douăzeci şi în mod miraculos sunt deja gata de plecare. sunt relaxată pentru că ştiu că voi avea destul timp să îl observ,dar sunt încordată pentru că ştiu că va fi acolo.
*
intru în cafenea şi mă aşez în acelaşi loc de ieri. azi nu mă mai pierd printre buclele fumului de ţigară. sunt atentă şi mereu întorc privirea spre uşă să văd cine intră. din păcate,până acum nu s-a ivit nicio figură mai mult sau mai puţin cunoscută.
o rog pe Maria să-mi dea o cafea cu lapte. mi-o aduce repede. îhm,e atât de bună!
decid că e mai bine să-mi savurez cafeaua decât să fac pe spionul şi să-mi tot arunc ochii către uşă,aşa că încep să gust aroma cafelei. puţin câte puţin.
clopoţelul de la uşă sună de câteva ori . nu-i mai dau atenţie. pentru un moment însă, îmi ridic ochii din ceaşcă şi mă uit pe furiş la masa lui. *argh! cât sunt de curioasă!* observ că haina lui este la locul ei,dar el lipseşte. dau din umeri încercând să par nepăsătoare şi mă întorc la cafeaua mea pe terminate.
mă uit la ceas şi văd ca e şapte şi patruzeci şi patru de minute. îi spun Mariei să-mi mai pună cafea. ca de obicei.
mă uit din nou la masă şi-l zăresc fumând acelaşi dunhill roşu şi jucându-se cu un aer nepăsător cu pachetul de ţigări.
Maria îmi oferă cafeaua. iau o înghiţitură şi îmi întorc privirea din nou înspre el.nu ştiu cum,îşi întoarce şi el faţa şi privirile ni se întersectează.
încerc să-mi ascund entuziasmul şi cu greu îmi controlez gesturile. un zâmbet îmi scapă şi se instalează pe buze.
îmi zâmbeşte. îmi feresc privirea. mă întorc la cafea. o termin şi mă uit la ceas. e şapte cincizeci şi trei. îmi iau geanta şi haina şi plec
uşa se izbeşte în urma mea.privesc prin geamul cafenelei şi îl observ. privirile se intersectează din nou. întorc capul şi îmi continui grăbită drumul.


*la serviciu îmi dau seama că mi-am lăsat ţigările acolo. eh,le iau mâine,dacă le mai găsesc.
"încă n-am aflat cum îl cheamă,dar i-am furat un zâmbet" gândesc...

1.

….intru grăbită în cafeneaua de la colţul străzii ştiind că acolo aveau cea mai bună cafea cu lapte.aveam jumătate de oră până să trebuiască să fiu prezentă la serviciu. mă aşez pe un scaun înalt de lângă tejghea sperând că vor fi observată mai repede de fetele care lucrau acolo. Îmi pun geanta pe marginea barului şi apoi îmi scot pachetul de ţigări. aprind una. trag un fum lung şi apăsat,ca şi cum aş avea tot timpul din lume la dispoziţie. încet-încet mă pierd în peisaj. 
cu fiecare fum mă adâncesc din ce în ce mai mult în inconştienţă. devin imună la tot ce se întâmplă prin jur. în faţa mea se derulează doar imagini,asemeni unui film mut. ce plăcut e! 

nu cunosc pe nimeni sau cel puţin nu văd pe nimeni cunoscut,dar ceva sau...cineva îmi captează atenţia.

un bărbat la vreo douăzeci şi cinci de ani,cu părul brunet, cu ochii ciocolatii şi buzele pline stă la o masă distanţă de mine. fumează dunhill roşu şi e foarte ordonat.

îi studiez mişcările. observ că are doar o haină de piele maro lângă el. presupun că aşteaptă pe cineva. nu-mi dezlipesc totuşi ochii de pe el. e atent la ce face şi pare că e genul acela perfectionist.

un zâmbet se furişează pe buzele mele şi clipesc.

mă trezesc din visare. o voce uşor insistentă începuse să se accentueze în urechile mele.

-o cafea cu lapte ca de obicei? mă întreabă Maria,fata cu care mă înţeleg cel mai bine din cafenea

mă uit la ceas şi văd că mai aveam şase minute să ajung unde era nevoie de mine. 

îi fac semn Mariei că nu. după cum se uita la mine în timp ce-mi luam geanta şi geaca de pe scaun ca o împiedicată îmi dau seama că a înteles că sunt în întârziere.

deschid uşa şi o las să se izbească în urma mea...

"poate mâine voi afla cum îl cheamă.." gândesc.

ăăăh?

ăăă,o cafea bine-aromată îmi zâmbeşte subtil. imaginile se conturează în jurul ceştii albe din care ies aburi.

pe o hârtie maronie cineva aruncă nepăsător nişte scrum de ţigară. inspir aerul umed şi simt fumul gri în plămâni. ah,mi-era dor! 

ciudat

sunt atât de multe gânduri care-mi plutesc în minte încât tind să cred că nu sunt ale mele. parcă eram altfel. cum de m-am schimbat? sau poate că nu m-am schimbat şi e doar o impresie de moment. 

trec de la o stare la alta şi mă gândesc la tot felul de lucruri: cum ar fi dacă,ce-aş putea face aici,de ce e aşa şi nu e cum vreau eu,poate că ar merge acolo ceva şi multe altele. nu mă mai cunosc. am ajuns să-i cunosc pe alţii mai mult decât pe mine. sunt o străină pentru mine însămi.

hm,cine ştie? e mai bine aşa...sau nu

(da,eu sunt în poză)

vrem

vrem să vii înapoi. ce naiba e cu tine?!

de câteva zile nu mai eşti tu. unde-i zâmbetul ăla? unde-s ţipetele? unde-i veselia,huh? 

de obicei,tu erai aia care ne ridica moralul şi acum ce faci? :o3

vrem să ştim că eşti bine! vrem să te facem bine.

o să treacă,promit. o să facem noi toate să treacă! 

te iubim,ursuleţ!

cu drag,ale tale Mona,Bee şi Bubu.

soooo

erm,poate că cine ar trebui să îşi dea seama nu realizează acum,dar poate pe viitor,unele persoane vor da mai multă atenţie.

alături de două persoane care ştiu sigur că mă sustin,amm zis să pornesc o campanie: "let`s bring old friends back"

vreau susţinători. chiar ne vrem "friendul" înapoi. [am scris "friendul" ca să nu fie nevoie să pun la feminin sau masculin]

we want the "old" you back! :o3


http://jurnalulunuikillersentimental.blogspot.com/2010/11/dedicata.html - şi asta are legătură.

pentru...

sentimentele-s ciudate. unii se ataşează greu,alţii mai uşor...cert e că eu m-am ataşat uşor de tine. nu mi-a trebuit mult timp să ştiu că meriţi. o zi,două,o săptămână,o lună şi...poate că ar fi fost 2 luni.

regretele-s aşa de multe,încât n-ai idee. nu ştiu să-mi exprim trăirile decât cu ajutorul celor două cuvinte : te iubesc. 

poate că ele n-au fost de ajuns şi că nu m-au ajutat în misiunea de-a te face să vezi că pentru tine era totul şi că tu însăţi erai totul.

fiecare secundă trece prin faţa ochilor şi-mi aminteşte de noi..de ce-a mai rămas. de fapt..nu mai e nimic. sunt doar eu,singur cu gândurile şi părerile de rău.

"n-am ştiut să am grijă de tine! am fost un fraier! " - îmi tot repet şi nu înţeleg ce-am făcut sau...ce nu.

cum aş putea acum să fac ce e bine când nu mai am niciun motiv? pot să dau timpul înapoi pentru... noi? aş vrea!

măcar să ştiu că te voi putea ţine în braţe câteva clipe,să te simt din nou şi să mai am cui să-i spun "te iubesc"; şi nu s-o spun doar de dragul de-a o spune,ci să o spun pentru că simt .

îţi mulţumesc pentru ce mi-ai dat. voi ţine pentru mine tot ce-ai lăsat în urmă!

te iubesc!

cu drag,(încă)al tău C

pentru Iepuraşul ăla mic şi adorabil pe care nu l-am mai văzut până acum atât de afectat.

bubu te iubeşte!

StorieS 2.

şi uite că în sfârşit avem o chestiuţă audio cu trupa.

audiţie placută.

Membri:

Voce - Bulină
Chitară solo - Codruţ
Chitară armonie - Alin
Chitară bass - Eu

Tobe - Alex

azi...

azi e totul în nuanţe calde şi nu ştiu de ce. 

azi nu-mi place aproape nimic şi azi mă enervează aproape orice.

azi vreau să port o rochiţă bej că să fiu în armonie cu străzile,dar nu am . 

azi visez cu ochii deschişi fără să vreau şi mintea-mi fuge la chestii drăgăstoase.

azi e aiurea.

nu ştiu

poate crezi că am sters totul,dar te înşeli. mintea mea procesează mii de gânduri în fiecare secundă.

trec de la o stare la alta atât de uşor,încât orice lucru minor mă poate schimba radical.

mi-e teamă de multe,dar o să-mi înving temerile şi poate că,măcar o dată în viaţa asta voi face ce trebuie,voi prelua iniţiativa.

momentan mă simt laşă. aşa mă simt de ceva timp încoace,mai exact de când cu tine.

mi-e frică,dar îmi place sentimentul.

"nu mi se pune punct,ci eu pun punctul!" - nu dezvolt ideea,ci pur şi simplu aşa a fost şi va mai fi. 

chiar dacă pare sau nu,şi eu simt schimbările de "temperatură" .

sec.

şi..

"şi totuşi e doar o săptămână de când l-am întâlnit din nou pe iubitul meu şi l-am pierdut.."

şi mă gândeam câtă dreptate poate să încapă în citatul ăsta.

sec

iar!

şi tot ceea ce îmi lipseşte acum e o îmbrăţişare caldă şi sinceră,care să nu ascundă nimic.

şi mă întreb dacă toate acele lucruri şi poate chiar reacţia "speriată" erau doar ca să mi-o faci tu şi să nu fie invers.

iar mi-am luat-o peste bot. mda.

m-am săturat de metafore şi de sentimente ascunse. să le ia dracu pe toate.
ştiu că tot ce crezi sau credeai despre mine o să se schimbe (nu?),dar poate că ăsta e modul meu de eliberare.
si da,căcatul ăsta e cât se poate de vizibil în ceea ce priveşte categoria în care se încadrează: dedicaţie.

acum chiar că-s goală pe dinauntru.

StorieS

nu ştiu ce-i cu calitatea asta,dar mă rog.
"poster" cu actuala formulă Stories.
ta na na

what if?

ce-ar fi dacă n-aş mai fi la fel? adică,cum ar fi dacă m-aş schimba dintr-odată? te-ai intreba ce se intâmplă?

ai fi curios dacă mai pot să suport toate astea? te gândeşti vreodată dacă pot să duc tot ce se petrece? 

cum ar fi dacă ti-aş spune că vreau să se termine totul? ai fi surprins sau doar ai fi împăcat cu ideea,aşa,pur şi simplu?

ce-ai crede dacă ţi-aş spune că e deja prea mult pentru mine şi că m-am săturat să văd totul în jurul meu atât de diferit de ce simt? m-ai crede? m-ai înţelege? 

sunt atâtea întrebări pe care mi le pun zilnic şi niciodată nu ştiu să-mi răspund sau să dezleg vre-una.

ştii ca tot ce zic simt,dar ştii că nu spun tot ce simt.

vreau şi nu vreau să sa termine. 

ce-aş putea să fac?

inimă

poate căăă veştile astea au venit aşa,prea brusc,poate căăăăăă...nu ştiu. oricum,mi-am dat seama,încă o dată,că nu ştiu ce m-aş face fără voi. da,voi 3 : Mona,Bee,Lorica (Mona,Lorica,Bee; Bee,Lorica,Mona; Lorica,Mona,Bee; Lorica,Bee,Mona; Bee,Mona,Lorica- la dracu,am scris toate variantele posibile pentru ordine? nu există o ordine,anyway)
n-am idee de ce fac asta,dar am simţit că trebuie să fac publică recunoştinţa pe care v-o port.




vă mulţumesc!

noapte bună...

se lasă seara deja prea devreme şi devin neputincioasă în faţa ta.aroma cafelei s-a pierdut undeva printre cearşafurile roşii. câteva şoapte aleargă de colo-colo încercând să se descifreze singure. le prinzi în mână şi ţi le lipeşti de buze. îmi zâmbeşti subtil şi apoi degetele ţi se unduiesc din nou pe clapele pianului. îţi privesc părul castaniu în lumina palidă şi retrăiesc fiorul primei iubiri. se întunecă şi aproape că nu reuşesc să-ţi mai văd mişcările. îţi simt parfumul dar nu îmi dau seama din ce parte vine. nu mai cânţi. ai plecat de lângă pian. rămân nemişcată şi-mi doresc să ştiu unde eşti. în drum spre uşă îmi atingi obrazul cu degetele. te îndepărtezi prea repede. n-am timp să reacţionez. uşa se deschide şi tu păşeşti afară din cameră. rămân cu ochii aţintiţi asupra uşii deşi n-o văd.
-noapte bună,iubitule.

well

vorbeam în seara asta cu Trufa şi mi-a arătat nişte citate şi apoi un link în care am găsit mai multe citate de-ale lui Octavian Paler. am decis să "împart" câteva cu "voi" şi le voi scrie pe cele care mi-au plăcut cel mai mult.

*Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.
*Cred că lumea a fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la "doi" mi s-a părut ideală.
*Vino, să pot regăsi drumul spre mine.
*Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
*Strângând nisipul în pumn, mă gândesc câte încap într-o clipă în care nu mai vrei să spui nimic
*Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă... şi un suflet smuls din piept...
*Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.
*Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.
*Îmi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă.
*Memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare.
*Arde ceea ce ai adorat şi adoră ceea ce ai ars.
*Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire…

sunt sigură că ar fi fost mai multe dacă aş mai fi avut răbdarea necesară să citesc şi celelalte 30 de pagini,dar pentru moment atât am selectat.

awake

şi inima-i moartă se trezi. fluturii din stomac emanau o căldură prea mare încât era imposibil să nu îi ofere şocuri electrice.

lasă-mă să-ţi arăt cât de fericită e inima mea cu tine şi dă-mi voie să fiu ceea ce vreau atunci când eşti prin preajmă..

mi-a fost dor de senzaţiile astea.

mi-e dor de parfumul tău deşi nu l-am simţit,mi-e dor de buzele tale deşi nu le-am gustat.

mi-e dor de tine deşi nu te-am avut,nu te am şi nici nu te voi avea.

îţi mulţumesc din nou!

;.

n-a trecut atât de mult timp şi deja ceva nu e în regulă cu mine.mi-am pierdut metaforele prin albumele foto sau poate le-am lăsat în buzunarele de la ceilalţi jeanşi. nasturii de la cămaşă sunt pe undeva pe sub pat alături de exprimarea mea "dulce". tot ce mai sună bine sunt sunetele împletite pe corzile chitării; nici măcar pensulele pe care le murdăream cu acuarele din cuvinte nu le mai văd.

observ în jurul meu doar ce mai vreau. nu-mi dau silinţa la lucrurile portocalii sau poate la cele galbene dar sunt ahtiată după cele roşii,verzi şi poate chiar albastre. am ajuns să visez feţe în pete de culori aruncate pe pereţii camerei mele.

dintr-o dată vreau să am fluturaşi în stomac,dar să fie umpluţi cu ciocolată( ^.^ ) pentru că altfel vor fi prea uşor şi-mi vor ieşi din gură noaptea când dorm.

mi-e dor de un Cuba Libre băut pe nisipul cald şi-mi doresc să fie un loc în oraşul ăsta în care să pot bea aşa ceva.

vreau să gust mai gust din când in când buzele cuiva să văd dacă viaţa are altă aromă şi  vreau să mi se dedice o piesă pe care să ascult până când mă voi trezi cu ea în gând şi cu dorinţa de a o fredona toată ziua.

vreau să-mi iau sau să primesc ceva; nu contează ce,doar vreau.

îmi doresc să se oprească totul în jurul meu şi să văd cum arată toată lumea ca o scenă plină cu papuşi.

vreau să ştiu ce se întâmplă cu mine şi de ce am senzaţiile astea ciudate.

empty

nimic. n-a mai rămas nimic de oferit din sufletul ăla. s-a dus totul. a aruncat şi ultima parte care rămăsese după furtună. 

de-acum vor fi doar cuvinte reci care nu vor mai fi încălzite de lacrimi călduţe. a îngheţat totul pe aici. e prea gol şi nu e nimic care ar putea să "anime" spiritul.

sec. aşa va rămâne tot.

"pentru că" mă simt atât de goală pe dinauntru încât nici nu pot să exprim în cuvinte.

îţi mulţumesc!(pentru puţinul frumos oferit)

leapşaaa

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine ?
în fiecare zi I guess

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
pe mine.

3. La ce eşti cel/cea mai bun/ă, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
ştiu să ascult oamenii şi dau sfaturi. plus, sunt un Cupidon bun

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?
pesimismul

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
ăăăă,n-am idee

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?
corectitudinea?

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta ?
nu ştiu

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
ehe. sunt destui care au acelaşi "nivel" de prostie.

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
cel al catifelei.

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?
când am urcat pe scenă cu trupa pentru prima dată

11. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?
spiritual-fericirea. material-biletul câştigător la loto

12. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
am avut destule.

13. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat ?
depinde.

14. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
când a fost vorba de exprimarea sentimentelor

15. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta ?
sunt prea multe.

16. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex ?
fetele?

17. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
ăăh,nu ştiu

18. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti ?
cred că i-aş putea ierta orice,din păcate.

19. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?
toate.

20. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie ?
un cangur primit de la mama

21. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

pe ai mei şi pe fete.

22. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi ?
nu ştiu. în general pe cei la care ţin

23. Care sunt domeniile despre care ai vrea să ştii cel mai mult ?
muzică şi medicină

24. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
ehe.

25. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles ?
toate?

26. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
fericire

27. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
acasăăăă.

28. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?
nu am idee.

29. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat ?
sunt mai multe persoane.

30. Pentru ce te rogi cel mai des ?
pentru sănătate şi puţină fericire

31. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?
nimeni. nu mă las influenţată uşor..

32. Care a fost primul tău vis împlinit?
ăăăă. n-am idee.

33. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?
la 15 ani.

34. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
computerul?

35. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut (sau l-ai face) cu o persoană de acelaşi sex cu tine?
:>

iei?

a venit toamna,iubire!

uite cât e de frumos afară! plouă în sfârşit şi am reuşit să-mi împlinesc dorinţele de acum câteva zile.

iubesc să stau la geam,să sorb încet ceiuţul cu aromă de căpşunele şi puţină iubire şi să văd cum se sparg de geam picăturile de ploaie.

nu-mi lipseste nimic în afară de vocea ta,dar mă voi obişnui cu tăcerea.

în sfârşit simt c-a venit toamna!

autumn wish

 

-vezi? aşa vreau să fie peste tot!

şi mai vreau să fie ăsta peisajul din jurul casei mele; o casă mare şi veche,plină de praf,genul ăla de casă bantuită de fantome,ca în poveşti. o casă ruginită de vreme înăuntrul căreia,toată mobila să fie acoperită cu cearşafuri albe şi ale carei podele să scârţâie atunci când păşeşti. să aibă două etaje care să se lege între ele printr-o scară veche,cu câteva scânduri rupte la unele trepte şi cu balustradă cu modele sculptate. vrea să aibă şi un pod...un pod unde să găsesc mereu lucruri pierdute de mult timp şi în care să merg ori de câte ori mi-e dor de ceva sau ori de câte ori vreau să privesc grădina maronie prin gemuleţul mic şi prăfuit.

vreau să fie şi un dormitor nu tocmai mare în care să fie un pat din fier forjat,cu modele drăguţe,o noptieră veche cu nişte ochelari cu o singură lentilă pe ea,o oglindă care să se "asorteze" cu patul şi deasupra,un candelabru cu lumânări.

mai vreau o cameră mare,în care să fie multe cărţi aşezate pe anumite categorii,un şemineu şi o canapea confortabilă crem.

îmi doresc să am un leagăn în spatele casei,un leagăn aşezat între doi copaci ruginii.

îmi mai doresc o verandă unde să stea două scaune vechi unde să stau atunci când savurez cafeaua de dimineaţă,dar cel mai mult îmi doresc să mă ţii de mână când visez toate astea.

visele de toamnă sunt drăguţe.

nu am idee ce-mi veni,dar asta e ceea ce-mi doresc acum.

tonight I wanna cry

îmi imaginez cât de ciudat poate să sune faptul că vreau să plâng. pur şi simplu vreau să mă "eliberez" de toate chestiile nasoale care au fost; vreau să plâng şi nu pot. de fapt,n-am mai plâns de mult..baa nu. mint; am făcut-o dar nu din acel motiv din care mi-aş fi dorit să o fac.

îmi doresc să plouă. m-am săturat de vremea asta! vreau să vină adevărata toamnă,ce mama dracului?!

să plouă! cu picături din alea mari care să se izbească de geamul meu,în timp ce eu savurez ceaiul ăla bun de cireşele care s-a terminat şi pe care n-am mai apucat să-l cumpăr (dar o voi face de îndată ce voi merge din nou în acel magazin)

vreau să stau învelită într-o patură pufoasă şi să mă gândesc la tot ce se poate. să nu fie griji sau stres..sau poate regrete. doar ceva drăguţ,care poate fi "digerat" de creierul meu fără prea mult efort şi la sfârşit,să găsesc într-un colţ al minţii pe cineva; cineva pe care l-am evitat,dar pe care nu pot să-l uit. să-mi aduc aminte de tine şi să plâng. 

ce ciudat!

haide toamnă,când ai de gând să vii?

şi până când va veni adevărata toamnă...

pentru ceea ce simţim eu şi Mona acum.

pf

frig. ee prea rece pe aici. schimbarea asta e prea bruscă şi nu e pe placul nimănui. 

până acum câteva zile era cald de ţi se prelingeau pe tâmple picături de oboseală şi nemulţumire şi acum îngheţăm cu hanoracele pe noi.

ceee se întâmplă? îmi spune şi mie cinevaaa? :(

still

câţiva paşi şi multe şoapte au rămas în camera asta veche; e goală,dar aerul e irespirabil. pereţii albi atârnă greu de atâtea poze lipite. amintiri imortalizate cu ajutorul unui bliţ: primul sărut,primele râsete,prima ţigară împreună,prima ieşire la mare...

deşi camera e gri şi n-are decât un geam micuţ şi opac,linii de culoare o traversează în lung şi-n lat sperând să găsească ceva urme de viaţă.
valsul  prafului uitat pe noptieră îmi aminteşte de piesa noastră şi de felul în care ne împiedicam unul de picioarele celuilalt.uite-ţi şi ceasul cu aceeaşi oră de când totul s-a dus.
ştii,poate sună ciudat,dar nu îmi pare rău. ce a rămas aici e tot ce am din ce a fost şi de fiecare dată când păşesc pe parchetul vechi din aceeaşi cameră îmi aduc aminte de perioada când eram "doi" şi nu doar "eu şi tu" şi-mi răsare un zâmbet tâmpit pe faţă aşa cum îi apare unui copil când îi întinzi o bomboană.

dor?

spune-mi de câte ori ţi-a şoptit cineva un sărut şi mai spune-mi câte dimineţi ai stat cu ochii aţintiţi pe fereastra aceea veche sperând să vină cineva şi să-ţi atingă uşor spatele. câte speranţe s-au lipit de pereţii camerei încercând să fugă? ai incercat să le opreşti? 

ştii că speranţele sunt asemeni viselor? apar primele si dispar ultimele. nici măcar ultima ploaie de vară nu le spală deşi picăturile mari se sparg de asfaltul încins de nostalgie. regrete îţi trec prin păr şi realizezi că inocenţa strică. vrei s-o înneci cu fumul gros şi apăsător de tutun,dar nu reuşeşti.păcat. în unii,ea a murit de mult în timp ce,în alţii,va trăi o veşnicie.

mi-e dor şi nu ştiu de ce anume. 

mint. ştiu.

"oh,cine n-ar vrea să te strângă în braţe?"

:(

e absurd şi trist. speram să fie altfel dar n-a fost. şuper.

ce mama dracului se întâmplă cu mine?!

:)

sfârşit .

o plajă goală aşteaptă îndrăgostiţi care să privească răsăritul. mare îşi sparge valurile de singurătatea-i inevitabilă.

scoicile se sfărâmă din cauza nepăsării şi-a dorului. nisipul transpiră sub soarele palid şi picături de sânge se scurg din cerul roşiatic,pictând vise.

faci primii paşi şi intri în peisajul părăsit,dar nu-ţi găseşti locul.

clipele trec prin faţa ochilor revizuindu-ţi întreaga viaţă. vrei să dai timpul înapoi,dar ştii că n-o să poţi face asta niciodată. regrete peste regrete se preling pe tâmplele tale şi ochii trădează deprimarea ascunsă undeva în tine.

buzele ţi se strâng într-o linie subţire şi fruntea ţi se încreţeşte. simţi adierea zilelor care te-au părăsit şi-ţi dai seama că parul ţi-e plin de nisip. muşchii feţei se relaxează şi schiţezi un zâmbet. 

ştii că trebuie să pleci.timpul te presează ca de obicei. secundele ţipă să nu întârzii.

săruţi marea,îmbrăţişezi nisipul şi-ţi iei adio.

câţiva paşi rămân imprimaţi pe malul mării,acolo unde apa ruginită şi sărată nu poate ajunge.

priveşti pentru ultima dată înapoi şi promiţi că te vei întoarce anul viitor. 

şi asta pentru că mai e puţin şi ne părăseşte şi vara lâsând loc toamnei :(.

încă o dată am fost inspirată de piesa pe care am găsit-o la Td pe blog. mulţumeesc!

inimioară.

Hai la mare,oameni buni!

"Later edit"

prea mult timp

deşi e încă vară,a început să-mi miroasă a toamnă. dimineţile-s mai leneşe şi paşii scărţâie mai evident pe parchetul vechi din fosta casă a parinţilor tăi. deşi ai plecat de ceva timp,în fiecare dimineaţă simt mirosul cafelei tari pe care o făceai.

casa asta e prea mare doar pentru o singură persoană. camerele au acelaşi miros de lemn iar hamacul agăţat de pilonii podului se leagănă singur în bătaia vântului; geamurile au rămas sparte. nu le-a înlocuit nimeni. 

câteodată răsfoiesc paginile cărţilor prăfuite din bibliotecă şi găsesc paragrafe subliniate cu o linie subţire şi uşor strâmbă,trasată cu aceleaşi creioane neascuţite de pe birou.

cearşafurile sunt reci şi aspre iar patul este mult prea mare. îmi lipsesc degetele-ţi jucăuşe. pe noptieră ai lăsat verigheta,un bileţel de rămas-bun şi-un pahar cu wiskey;au rămas aşa cum le-ai aşezat. doar wiskey-ul a dispărut; poate s-a evaporat,poate l-am băut. cine mai ştie?

nimic nu s-a schimbat aici. nici măcar imaginea roşiatică a grădinii. leagănul a ruginit din cauza ploilor de nepăsare iar şiroaie de regrete se preling pe ţevile groase. 

mereu  ţi-am spus cât de mult iubeam casa asta dar o iubeam atunci când erau două sufletele care să inspire aerul umed şi îmbâcsit cu fum de ţigară,nu acum când,până şi scările îmi plâng singurătatea. 

ai lăsat urmele paşilor atunci când ai plecat şi ai marcat tot ce puteai marca.

îmi lipsesc serile tăcute şi liniştite în doi.

îmi lipseşti atât de mult,încât,dacă aş putea,aş reconstitui fiecare mişcare a ta,doar pentru a-ţi păstra amintirea vie.


melodia care m-a inspirat. mulţumesc Td!

pentru tine

ştii,totul a început clasic : tu şi eu,doi "iniţiaţi" în tainele iubirii,căutând "sufletul pereche". nimeni nu ştia ce va fi şi cum se va termina dar noi speram că va ţine şi că ne vom jura dragostea pe veci. 

doar că oamenii se schimbă şi asa se întâmplă şi cu ceea ce simţim. şi ce e mai rău e ca viaţa şi tot ce e în ea ne joacă feste. mereu a existat un "dar" între noi şi acel "dar" ne-a făcut să fim aşa. deşi ne iubim sau..cel puţin..te iubesc,nu poate fi aşa cum vreau eu.

n-am ştiut de ce te-am ales pe tine. la început am crezut că eşti doar acel ceva care reuşea să mă completeze,dar pe parcurs am descoperit că eşti tot ceea ce vreau. nu ştiu să-ţi explic,să-ţi spun când am început să văd în tine ce erai cu adevărat: un artist.

încetul cu încetul am început să-ţi descopăr trăsăturile. nu e ca şi cum nu le-aş fi ştiut; ba le ştiam destul de bine,doar că nu mi-am dat niciodată seama cât de frumoasă erai.

de-ai şti cât de frumoşi îţi sunt ochii şi cât de dulci îţi sunt buzele sau cât de mult iubesc să-mi plimb degetele prin părul tău.

ştii,îmi pare rău că nu am reuşit să-ţi demonstrez cât de mult te iubesc şi îmi pare rău că am fost aşa cum am fost.

ştiu,ar fi trebuit să fiu altfel..pentru tine,dar nu mi-am dat seama cât de importantă erai pentru mine până când te-am pierdut.

pentru Trufa. ea ştie de ce am scris din perspectiva "lui" şi nu din a "ei".

Leapşa

Ce iţi place să faci atât de mult, încât ai plăti pentru asta ?

Trupa..repetiţii. Aş plăti pentru un loc doar al nostru.

Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine ?
Nimic nou. Abia în ultimul an cred c-aş face ceva ce n-am îndrăznit vreodată.

Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum ?
Bineînţeles!

Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului ?
Mmm,să fie ceva ce nu mă include doar pe mine: "Stories continuă să uimească. Un nou album scos pe piaţă"

Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara ?
"Priviţi...se mişcă!" - haha
Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine ?
Nu am nicio idee.

Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare ?
Cântăreaţă!

Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi ?
I-aş cere să-mi fie alături

Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine ? 

"Mereu ne sprijinea şi ştia să ne dea încredere"

Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa ?
-Ce regreţi din trecut?
-Cum aş putea să-mi lungesc viaţa?
-Ai vrea sa modific ceva în trecut pentru tine?

Ce sentimente vrei sa le transmiti celorlalti ?
Încredere

Cum vrei sa transmiti ceea ce simti ?
Mimică

Cum te manifesti in prezenta LUI ? 

Fâstâceală,stângăcie.

Ce stil de muzica preferi ?
Ăăăă. Tot ce-mi sună mie bine

Cand ai vrea sa te casatoresti ? 

"Când îmi va veni vremea"

Cum te-ai nascut(putina imaginatie,te rog!) ? 

Abracadabra.Puf!

Cum iti doresti sa mori ? 

Pe o plajă,în braţele lui.

Pe cine iubesti ?
Iubesc persoanele care mi-au dovedit că merită sentimentele.

Versurile preferate ? 

1."oh,how I thirst for you"

2."forever and ever,the scars will remain"

3."what if our love never went away/what if it's lost behind words we could never find?"

Ne poti arata si noua talentul tau ? 

Bineînteles.:))

Acum,o intrebare mai...personala,ca sa zic asa.Ai vrut vreodata sa te sinucizi?
Din câte îmi aduc aminte...nu

Cat fac 1+1 ?
Noi

ha-ha

ură şi dispreţ...două cuvinte,două sentimente destul de grele. n-am crezut că le voi simţi prea des,prea curând; cel puţin ura. dar se pare că tu ai reuşit să mă faci să experimentez şi asta. 

n-am cuvinte să descriu sau poate...să te descriu. persoană josnică,patetică,uşor influenţabilă,fără pic de personalitate,dependentă de atenţie şi cred că,din nou,patetică.

aş putea să spun mai mult de atât? da,bineînţeles. doar că m-am săturat. aş putea să eliberez toată furia din mine şi s-o descarc aici,dar cred că e mai bine să...tac; pentru moment

ştiu că va veni timpul să mă dezlănţui şi-mi voi vărsa toată nemulţumirea aşa cum un vărsător toarnă la nesfârşit otravă din "cufărul" său.

mori!

dragă V.

totul a început anul trecut..sau nu. de fapt,totul a început acum câţiva ani;ştii şi tu,atunci când eram încă nişte fiinţe mici şi nu ştiam să facem prea multe diferenţe. ţii minte cum stăteam seri întregi şi povesteam? mai ştii cum râsetele noastre spărgeau limitele nopţii şi făceau vecinii să iasă la geam?

da,pe atunci erau doar lucruri infantile,copilării prosteşti. acum am crescut şi,cred eu,ne-am maturizat.

tu nu mai eşti acelaşi băieţel ştrengar,ci eşti mult mai mult. şi totuşi ti-ai păstrat zâmbetul; zâmbetul ăla pe care-l vedeam de fiecare dată când vroiai ceva. slăbiciune!

iar eu nu mai sunt copila prostuşă şi ofticată. mi-am dat seama că nu totul se rezumă la un amărât de final de joc,ci mai degrabă cum joci pe tot parcursul acestuia.

parcă n-a trecut atât de mult timp şi parcă totuşi mi se pare o veşnicie. ştii şi tu ce greu e fără persoana pe care o iubeşti lângă tine. sau nu ştii?

certuri peste certuri,în fiecare noapte,ne-au apropiat şi ne-au distanţat. chiar vroiai asta? eu nu! şi îmi dau seama că sentimentul de regret încolţeşte undeva în mintea mea. ştiu că nu e bine ce-am făcut,dar speram că le vei putea repara tu pe toate. vroiam sprijin şi simţeam că tu mi-l poţi oferi. poate că m-am înşelat,sau poate că nu. 

un lucru e sigur: după mult timp,mi-ai arătat că poţi să iubeşti de două ori în viaţă. mulţumesc şi totuşi poţi să iei înapoi "învăţăturile" atâta timp cât nu vei avea de gând să le aplici.

aş încheia altfel,dar ţin să-ţi spun că am trecut peste toate lucrurile rele şi pentru care ar fi trebuit să te iert.

"nu poţi să te superi pe cineva dacă îl iubeşti".

cu drag,

a ta L.

pentru tine,Lorica. te iubesc!

te rog.

stăteam şi mă gândeam că a trecut ceva timp de când nu am mai avut simptomele "iubirii". şi poate c-o să fie interpretări că e o vârstă fragedă,bla bla,dar n-aveţi de unde să ştiţi.

de mult n-am mai avut fluturaşi în stomac. de mult n-am mai simţit că nu voi adormi dacă nu primesc mesaj de "noapte bună" înapoi. de ceva timp n-am mai fost aeriană şi zvăpăiată aşa cum mă facea un anume "el" să fiu. n-am mai văzut momentele din acea perspectivă "fără griji". n-am mai reacţionat la sentimentele celorlalţi aşa cum ei s-ar fi aşteptat. de o vreme n-am mai simţiţ că fuge pământul de sub mine atunci când "el" avea o nouă "amică". de ceva timp nu mi-a mai bătut inima cu aceeaşi intensitate; palpitaţiile n-au mai fost atât de puternice. nu m-am mai trezit dimineaţa cu acelaşi chef de înviorare doar pentru o persoană anume.

a trecut ceva timp şi aş vrea să se mai întâmple.

am impresia că am dat atât de mult în trecut încât nu mi-a mai rămas nimic pentru acum şi pentru viitor.

te rog,învaţă-mă să te iubesc!

I...

I need to hear you say " I love you"

exerciţiu

că tot m-am săturat de monotonia asta,am zis să fac un "exerciţiu de imaginaţie".

aşaaa. well,vreau o zi de toamnă devreme,cam pe la sfârşitul verii,poate inceputul lui septembrie,o zi nu foarte călduroasă dar nici foarte rece,o zi in care să fiu într-un loc pe care doream de mult să-l vizitez,o zi în care să fiu îmbracată într-o rochiţă veselă şi vaporoasă care să mă poarte intr-un alt peisaj,o zi în care să scap de conversele rupte de prin tabere sau de sk8erii greoi,o zi în care să uit într-un colţ al camerei jeanşii gri şi tricourile negre,o zi în care să zâmbesc tuturor necunoscuţilor şi să primesc tot un zâmbet înapoi,o zi fără labels sau priviri ciudate,o zi petrecută cu cei mai importanţi oameni din viaţa mea.

şi mai vreau un sfârşit de zi ploios;o ploaie călduţă de vară-toamnă care să dureze atât cât vreau eu şi care "să spele păcate".

tu nu vrei nimic?

(:|

sec,sec,sec şi iaar sec. peste tot sec şi monoton. 

mi-e somn şi e prea multă trândăveală pe aici.

m-am plictisit!

:)

o dedic. 

(pentru că nu trebuie să-ţi zic când îţi dedic ceva,ci trebuie doar să-ţi dai seama)

.

îmi lipseşti.

aşa ar fi trebuit să fie.

s-a întâmplat

n-am crezut că se poate întâmpla. totul era simplu,fără nicio implicaţie până când tu ai început. îmi tot repet că e greşit,că tot ce spui tu nu e adevărat,dar e inevitabil. până la urmă sunt un copil şi toţi copiii sunt creduli.

încerc să mă descarc şi să-ţi spun,dar e riscant. sunt atât de multe lucruri pe care aş vrea să le clarific. de unde să deduc eu ? de ce nu mă ajuţi?

sunt persoane în jurul meu pe care nu aş vrea să le rănesc,dar îmi vreau binele. poate că va fi...sau poate că nu.

şi totuşi..cuvintele pe care mi le înşiri spun altceva; maschează tot ce nu trebuie aflat şi lasă la suprafaţă doar ceea ce ar trebui să cred...

vreau să ştiu tot. vreau să îmi spui că nu e doar imaginaţia mea ci simţi şi tu. 

vreau să mă asiguri că totul va fi bine şi nimeni nu va avea de suferit după toate astea.

s-a întamplat...era inevitabil şi tu sigur ştiai asta!

pentru Piciul meu. ţi-am promis că îţi voi mai dedica o postare atunci când voi avea inspiraţie. acum că mi-ai povestit tot ce trebuia să aflu,ţi-am dedicat una.

te iubesc.

cred că melodia asta se potriveşte...oarecum.