3

e deja a doua zi când mă trezesc mai devreme special pentru el ...şi pentru cafeaua mea cu lapte. mă îmbrac. vreau ceva maro. găsesc prin dulap ceva drăguţ,mă dau cu rimel (mi-am cumpărat). îmi iau lucrurile şi plec în grabă.după ce cobor scările îmi amintesc că nu am încuiat uşa. urc până la apartament şi o încui. plec către cafenea.

şapte şi douăzeci şi unu. intru şi mă duc direct la locul meu. îmi las lucrurile,îi cer Mariei o cafea cu lapte,ca de obicei. aprind o ţigară. deja acţiunile mele sunt cunoscute.cel puţin Maria mi le poate spune. de când l-am observat,ea se uita cam ciudăţel la mine şi a început să fie atentă la tot ce mişcam. îhh.

mă uit către masa lui. lipseşte. las ţigara în scrumieră şi o privesc fumându-se singură. mai iau câte o gură de cafea din când în când. ochii îmi fug către locul unde ar trebui să fie. e acolo. şi acum..se uită către mine. zâmbesc involuntar. îmi zâmbeşte. 

îmi concentrez  atenţia asupra cafelei. s-a răcit. mă uit din nou înspre el. nu-l mai văd..unde? deodată îl văd venind spre mine. simt că obrajii îmi iau foc. eram puţin cam mare să roşesc,dar...

se aşează. 

-o cafea cu lapte,Maria.

mă blochez. îmi aţintesc privirea în pământ.

-mulţumesc Maria. ah,încă o cafea pentru domnişoara. văd că nu mai are. cum îi place ei.

îmi ridic ochii,mă uit la el cu o privire întrebătoare şi el dă din cap afirmativ. mă uit la Maria şi-i spun 

-o cafea cu lapte,ca de obicei...

îmi fac curaj şi-l privesc în ochi. deschid primele subiecte la îndemână. facem cunoştintă. 

încet-încet ajung să îl descopăr. mă roagă să ne mutăm la o masă. îmi iau lucrurile şi mă uit la ceas din întâmplare. şapte şi cincizeci şi şapte. mă panichez. de ce timpul trece atât de repede în momentele astea? duuh! 

îmi dau ochii peste cap şi îi explic că trebuie să plec la serviciu. mă trage de limbă şi află unde lucrez. scoate telefonul. caută un număr în agendă. apelează. vorbeşte. 

în tot acest timp îmi găsesc fel de fel de ocupaţii stupide. termină de vorbit la telefon.

-am vorbit cu Domnul S.,şi azi ai liber. 

mă uit mirată la el. nici măcar nu mă cunoaşte. de ce ar face asta?

îmi observă privirea. mă linişteşte. îmi explică cum stau treburile. mă calmez. 

deschide subiecte. vorbim timp de vreo două ore şi ceva. 

zece şi un sfert. comandăm amândoi câte o cafea. ne aprindem câte o ţigară şi ne pierdem iar în conversaţii.

* 

mă uit din nou la ceas. doisprezece şi şapte minute. ce am putut vorbi atâta timp? mă uit la el . are ochii atât de pătrunzători. acum au culoarea cafelei din ceaşca mea. mă blochez.îmi ia mâna în mâinile sale. nu ştiu ce să fac. e devreme. prea devreme. încerc să-i spun asta,dar nu pot. ceva mă împiedică. 

iau uşor mâna din mâinile sale pe motiv că vreau să beau cafea. îmi sting ţigara. îi explic că trebuie să ajung acasă. îmi cer scuze. îmi spune că mă înţelege şi că mă aşteaptă mâine tot aici. îmi cere numărul de telefon şi i-l scriu cu tuşul de ochi pe un şerveţel gălbui de pe masă.

mă ridic. îmi iau lucrurile. mă aplec să-i sărut obrajii. îmi iau la revedere. plec şi uşa se izbeşte în urma mea.

cine ştie ce-mi rezervă viitorul?

"el e Ryan şi adoră cafeaua cu lapte!"