5.

....cinsprezece şi treizeci de minute. am destul timp să mă aranjez..cred. oricum nu voi fi acolo la şaisprezece fix. trebuie să întârzii,nu?
mă aşez să-mi fac părul. nu-mi iese din prima. nici din a doua încercare. ajung să pierd treizeci de minute doar cu părul. eh,mă descurc eu.
şaisprezece şi cinci minute. caut telefonul. îi dau mesaj "întârzii puţin. voi veni. M" . peste două minute primesc mesaj înapoi "nu te grăbi. am tot timpul la dispoziţie. R" . zâmbesc. revin la acţunile mele. încerc să mă grăbesc.
reuşesc într-un final să termin. sunt gata. mă uit la ceas. şaisprezece douăzeci şi unu . ouh! dau ochii peste cap,ies,încui uşa şi mă grăbesc la cafenea.

intru şi-l văd aşteptând pe canapea. nu avea nici cafea şi nici vreo ţigară aprinsă. îhm! ceva nu e bine.
-bună.
îmi zâmbeşte. îmi pun hainele pe capanea şi dau să mă aşez. îmi face semn să merg lângă el şi să nu stau în faţa lui aşa cum făcusem până acum. mă conformez. mă aşez şi-i fac semn Mariei să aducă două cafele.
scot din geantă pachetul de ţigări şi îi ofer şi lui. nu mă refuză.
aprindem ţigările şi aşteptăm să vină cafelele. niciunul dintre noi nu spune nimic.
Maria se îndreaptă către masa noastră. lasă ceştile şi pleacă. deschidem  nişte subiecte la îndemână. ne pierdem printre cuvinte. ne apucăm de povestit tot felul de întâmplări.
ajungem până în extrema relaţiilor. îmi spune totul. mă întreabă şi pe mine. îi spun tot ce poate fi spus. nu am de gând să ştie prea multe despre mine...momentan.
aduce în discutie prima dată când ne-am văzut. povestim amândoi reacţiile care s-au petrecut înauntrul nostru. ne amuzăm. parcă am fi doi copii.
timpul trece şi se face aproape ora nouăsprezece.
îmi cer scuze şi îi spun că aş vrea să mai stau,dar chiar trebuie să plec. încearcă să mă facă să mai pierd câteva minute
reuşeşte. rămân în cafenea până la ora nouăsprezece şi zece când ies pe uşă însoţită de el. se oferise să mă conducă. am acceptat.
mergem până la bloc. îi sărut obrajii şi îmi iau la revedere. îmi zâmbeşte la fel de politicos ca de fiecare dată. poate puţin mai dulce de tura asta.
înainte să intru în bloc îi spun că mâine nu voi veni la cafenea de dimineaţă,şi probabil nici următoarele două dimineţi.. plec în alt oraş şi mă întorc abia peste 3 zile.
se uită la mine cu o oarecare tristeţe în ochi. îmi spune să am grijă de mine.
dau din cap în semn că da. îi zâmbesc din nou,de data asta călduţ.
intru în bloc. uşa se închide în urma mea.


"el e Ryan şi presimt că-mi va fi dor de el!"