eu..

sunt o laşă. nu stiu din ce motive spun asta,nu sunt foarte sigură pe mine (şi ştiu că sună ca dracu) dar pur şi simplu asta simt.cred că tot ce mă înconjoară e mult mai curajos decât mine. de fapt,toată neîncrederea asta şi toată starea asta de laşitate a pornit de la L - mi-a demonstrat că are ceva curaj,şi nu un curaj oarecare,ci unul nebunesc.

sunt o fricoasă şi mi-e teamă de multe,dar mai ales de moarte,şi câteodată îmi pare rău pentru că,până la urmă, e ceva inevitabil.

sunt o alintată. poate pentru că sunt singură la părinţi,sau poate că pur şi simplu aşa sunt eu. naşpa.

sunt o mincinoasă,şi cea mai folosită minciună este "sunt bine". de cele mai multe ori ascund ce n-ar trebui să ascund şi încep să cred că...pierd.

sunt o naivă. încă mai am multe de învăţat.

sunt posesivă şi geloasă. două defecte mari. încerc să nu fie foarte vizibile,dar câteodată îmi scapă. sunt sigură că nu numai mie mi se întâmplă.

sunt o visătoare şi cât de curând cineva o să mă trezească la realitate,şi sunt foarte sigură că nu într-un mod drăguţ,ci mai degrabă va fi un mod brutal. aiurea

sunt neatentă. trist.

sunt doar un copil (şi totuşi...nu) în capul căruia se amestecă zilnic idei greu de descifrat. sunt atât de multe litere,încât unele reuşesc să se ascundă dupa altele şi astfel,nu mai pot să fac puzzle-ul. tre să-mi facă cineva ordine pentru că eu nu-s în stare.

eu...îmi voi pierde minţile într-o bună zi :)